Iov 3
Plângerea lui Iov.
1. După aceasta, Iov şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua.
3. Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4. Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenţie din înalt şi să nu strălucească lumina peste ea.
5. Să o întineze întunericul şi umbra morţii; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6. Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7. Iată, acea noapte să fie stearpă, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8. Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.
9. Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu fie; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10. Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11. De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12. De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13. Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi; atunci aş fi avut odihnă,
14. Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;
15. Sau cu prinţi care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint;
16. Sau ca o naştere ascunsă, nelatimp, nu aş mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17. Acolo cei stricaţi încetează a tulbura; şi acolo cei obosiţi au odihnă.
18. Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19. Cei mici şi cei mari sunt acolo; şi servitorul este liber de stăpânul lui.
20. Pentru ce se dă lumină celui în nefericire şi viaţă celui amărât în suflet,
21. Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; şi sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22. Care se bucură peste măsură şi se veselesc când pot găsi mormântul?
23. De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24. Căci suspinul meu vine înainte să mănânc şi răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25. Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea şi de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26. Nu am avut nici siguranţă, nici odihnă, nici tăcere; totuşi tulburarea a venit asupra mea.