Ioan 6

Înmulţirea pâinilor.

1. După acestea, Isus s-a dus dincolo de marea Galileei, care este marea Tiberiadei.

2. Şi o mare mulţime îl urma pentru că vedeau miracolele lui pe care le făcea peste cei ce erau bolnavi.

3. Şi Isus a urcat pe munte şi acolo s-a aşezat cu discipolii săi.

4. Şi paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5. Atunci Isus, ridicând ochii şi văzând că o mare mulţime a venit la el, i-a spus lui Filip: De unde să cumpărăm pâine, ca aceştia să mănânce?

6. Şi spunea aceasta ca să îl încerce, fiindcă el ştia ce avea să facă.

7. Filip i-a răspuns: Pâine de două sute de dinari nu le este suficientă, ca fiecare din ei să ia câte puţin.

8. Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a spus:

9. Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peştişori; dar ce sunt acestea la atâţia?

10. Şi Isus a spus: Faceţi oamenii să se aşeze. Şi în locul acela era multă iarbă. Atunci bărbaţii s-au aşezat, în număr de aproape cinci mii.

11. Şi Isus a luat pâinile şi după ce a adus mulţumiri, le-a împărţit discipolilor, iar discipolii celor ce şedeau jos; la fel şi din peşti cât au dorit.

12. După ce s-au săturat, Isus le-a spus discipolilor săi: Adunaţi frânturile care rămân, ca nu cumva ceva să se piardă.

13. Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu frânturile celor cinci pâini de orz care au rămas în plus celor ce au mâncat.

14. Atunci oamenii aceia, când au văzut miracolul pe care îl făcuse Isus, au spus: Într-adevăr acesta este profetul ce trebuia să vină în lume.

15. De aceea Isus, ştiind că sunt gata să vină să îl ia cu forţa să îl facă împărat, s-a dus din nou pe munte, numai el singur.

Isus umblă pe mare.

16. Iar când s-a făcut seară, discipolii lui au coborât la mare.

17. Şi s-au urcat într-o corabie şi au trecut marea spre Capernaum. Şi deja se făcuse întuneric şi Isus tot nu venise la ei.

18. Şi marea s-a întărâtat pentru că sufla un vânt puternic.

19. Şi după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, ei îl văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie, şi au fost înfricoşaţi.

20. Dar el le-a spus: Eu sunt; nu vă temeţi.

21. Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; şi îndată corabia a sosit la ţărmul spre care mergeau.

Pâinea vieţii.

22. A doua zi, când mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu era nicio altă corabie decât aceea în care se urcaseră discipolii lui, şi că Isus nu intrase cu discipolii lui în corabie, ci discipolii plecaseră singuri cu ea;

23. (Dar din Tiberiada au venit alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise).

24. Când a văzut aşadar mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu erau acolo, au urcat şi ei în corăbii şi au venit la Capernaum, căutând pe Isus.

25. Şi când l-au găsit de cealaltă parte a mării, i-au spus: Rabi, când ai venit aici?

26. Isus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Voi mă căutaţi nu pentru că aţi văzut miracolele, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.

27. Lucraţi nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică pe care Fiul omului v-o va da; fiindcă pe el l-a sigilat Dumnezeu Tatăl.

28. Atunci i-au spus: Ce să facem ca să putem lucra faptele lui Dumnezeu?

29. Isus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi pe acela pe care l-a trimis el.

30. De aceea i-au spus: Aşadar ce semn faci tu, ca să vedem şi să te credem? Ce lucrezi tu?

31. Taţii noştri au mâncat mană în pustie; aşa cum este scris: Le-a dat pâine din cer să mănânce.

32. Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Nu Moise v-a dat acea pâine din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.

33. Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este cel care se coboară din cer şi dă viaţă lumii.

34. Atunci i-au spus: Doamne, dă-ne totdeauna această pâine.

35. Şi Isus le-a spus: Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la mine nu va flămânzi niciodată; şi cine mă crede pe mine, nicidecum nu va înseta niciodată.

36. Dar v-am spus că: M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.

37. Tot ce îmi dă Tatăl va veni la mine; şi pe cel ce vine la mine nicidecum nu îl voi scoate afară;

38. Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.

39. Şi aceasta este voia Tatălui ce m-a trimis, ca din tot ce mi-a dat să nu pierd nimic, ci să îl înviez în ziua de apoi.

40. Şi aceasta este voia celui ce m-a trimis, ca oricine care vede pe Fiul şi îl crede pe el, să aibă viaţă veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi.

41. Atunci iudeii cârteau despre el, pentru că a spus: Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer.

42. Şi spuneau: Nu este acest Isus, fiul lui Iosif, al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune el atunci: Am coborât din cer?

43. De aceea Isus a răspuns şi le-a zis: Nu cârtiţi între voi.

44. Nimeni nu poate veni la mine decât dacă Tatăl care m-a trimis îl atrage; şi eu îl voi învia în ziua de apoi.

45. Este scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Aşadar, fiecare om care a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine la mine.

46. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care este de la Dumnezeu; el l-a văzut pe Tatăl.

47. Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce mă crede pe mine are viaţă veşnică.

48. Eu sunt pâinea vieţii.

49. Taţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.

50. Aceasta este pâinea care coboară din cer, ca să mănânce din ea oricine şi să nu moară.

51. Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; şi pâinea pe care o voi da eu este carnea mea, pe care o voi da pentru viaţa lumii.

52. De aceea iudeii se certau între ei, spunând: Cum poate acest om să ne dea carnea lui să o mâncăm?

53. Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi.

54. Cine carnea mea o mănâncă şi bea sângele meu are viaţă eternă, şi eu îl voi învia în ziua de apoi.

55. Căci carnea mea este într-adevăr mâncare, şi sângele meu este într-adevăr băutură.

56. Cine carnea mea o mănâncă şi bea sângele meu locuieşte în mine, şi eu în el.

57. Aşa cum Tatăl cel viu m-a trimis şi eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cel care mă mănâncă, va trăi şi el prin mine.

58. Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu aşa cum au mâncat taţii voştri mană şi au murit; cel ce mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna.

59. Acestea le-a spus în sinagogă pe când îi învăţa în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc. - Mărturisirea lui Petru.

60. De aceea mulţi dintre discipolii lui când au auzit, au spus: Greu este cuvântul acesta; cine îl poate asculta?

61. Dar Isus, cunoscând în el însuşi că discipolii lui cârteau despre aceasta, le-a spus: Aceasta vă poticneşte?

62. Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul omului urcându-se unde era mai înainte?

63. Duhul este cel care dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le spun eu, sunt duh şi sunt viaţă.

64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Fiindcă Isus ştia de la început cine erau cei care nu au crezut şi cine este cel care îl va trăda.

65. Şi spunea: Din această cauză v-am spus că nimeni nu poate veni la mine, decât dacă i-a fost dat de Tatăl meu.

66. De atunci mulţi dintre discipolii lui au mers înapoi şi nu mai umblau cu el.

67. Atunci Isus a spus celor doisprezece: Nu doriţi şi voi să plecaţi?

68. Atunci Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne.

69. Şi noi credem şi suntem siguri că tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.

70. Isus le-a răspuns: Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol?

71. Şi vorbea despre Iuda Iscariot, al lui Simon; fiindcă el avea să îl trădeze, fiind unul dintre cei doisprezece.