Ioan 21

Arătarea la marea Tiberiadei.

1. După acestea Isus s-a arătat din nou discipolilor la marea Tiberiadei şi s-a arătat astfel.

2. Erau împreună Simon Petru şi Toma, numit Didumos, şi Natanael din Cana Galileei, şi fiii lui Zebedei, şi alţi doi dintre discipolii lui.

3. Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc. Iar ei i-au spus: Venim şi noi cu tine. Au plecat şi au intrat imediat într-o corabie; dar, în acea noapte, nu au prins nimic.

4. Dar pe când s-a făcut dimineaţă, Isus stătea în picioare pe ţărm; dar discipolii nu ştiau că era Isus.

5. Atunci Isus le-a spus: Copilaşilor, aveţi ceva de mâncare? Iar ei i-au răspuns: Nu.

6. Iar el le-a spus: Aruncaţi plasa în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi. De aceea au aruncat-o şi nu o mai puteau trage de mulţimea peştilor.

7. De aceea discipolul pe care îl iubea Isus, i-a spus lui Petru: Este Domnul. Simon Petru, auzind aşadar că este Domnul, s-a încins cu haina de pescar (fiindcă era gol) şi s-a aruncat în mare.

8. Şi ceilalţi discipoli au venit cu o corăbioară, trăgând plasa cu peşti, (pentru că nu erau departe de uscat, ci cam la două sute de coţi).

9. Imediat ce au ajuns pe uscat, au văzut acolo foc de cărbuni şi peşte pus deasupra şi pâine.

10. Isus le-a spus: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.

11. Simon Petru s-a urcat şi a tras plasa pe uscat, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei; şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt plasa.

12. Isus le-a spus: Veniţi, mâncaţi. Şi niciunul dintre discipoli nu cuteza să îl întrebe: Cine eşti? ştiind că este Domnul.

13. Atunci Isus a venit şi a luat pâinea şi le-a dat-o, şi peştele la fel.

14. Aceasta a fost a treia oară când s-a arătat Isus discipolilor săi, după ce a înviat dintre morţi.

Isus vesteşte moartea lui Petru.

15. Şi după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a spus: Da, Doamne; tu ştii că te iubesc. Isus i-a spus: Paşte mieluşeii mei.

16. I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne; ştii că te iubesc. El i-a spus: Paşte oile mele.

17. El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a spus: Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc. Isus i-a spus: Paşte oile mele.

18. Adevărat, adevărat îţi spun: Când erai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.

19. A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Şi după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.

20. Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus şi care se rezemase la cină pe pieptul lui şi a spus: Doamne, cine este cel ce te trădează?

21. Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?

22. Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viaţă până vin eu, ce îţi pasă? Tu, urmează-mă.

23. Atunci, a ieşit cuvântul acesta printre fraţi, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viaţă până vin eu, ce îţi pasă?

24. Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea şi a scris acestea; şi ştim că mărturia lui este adevărată.

25. Şi sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăşi nu ar putea cuprinde cărţile ce ar fi scrise. Amin!