Ioan 19
Isus este dat în mâinile Iudeilor.
1. Atunci Pilat l-a luat aşadar pe Isus şi l-a biciuit.
2. Şi soldaţii, împletind o coroană de spini, au pus-o pe capul lui şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3. Şi spuneau: Bucură-te, Împăratul Iudeilor. Şi îl loveau cu palmele.
4. Pilat aşadar a ieşit din nou afară şi le-a spus: Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în el.
5. Isus a ieşit atunci afară, purtând coroana de spini şi haina purpurie. Şi Pilat le-a spus: Iată, omul!
6. Aşa că preoţii de seamă şi ofiţerii, când l-au văzut, au strigat, spunând: Crucifică-l! Crucifică-l! Pilat le-a spus: Luaţi-l voi şi crucificaţi-l, fiindcă eu nu găsesc nicio vină în el.
7. Iudeii i-au răspuns: Noi avem o lege şi după legea noastră el este dator să moară, pentru că s-a făcut pe sine însuşi Fiul lui Dumnezeu.
8. De aceea când Pilat a auzit acest cuvânt, mai mult s-a temut;
9. Şi a intrat din nou în sala de judecată şi i-a spus lui Isus: De unde eşti tu? Dar Isus nu i-a dat un răspuns.
10. Atunci Pilat i-a spus: Nu îmi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te crucific şi am putere să te eliberez?
11. Isus a răspuns: Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus; din această cauză cel care m-a predat ţie are mai mare păcat.
12. Şi de atunci Pilat căuta să îl elibereze; dar iudeii strigau, spunând: Dacă îl eliberezi pe acesta, nu eşti prieten al Cezarului; oricine se face pe sine însuşi împărat vorbeşte împotriva Cezarului!
13. Pilat de aceea, auzind acest cuvânt, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe scaunul de judecată în locul numit Paviment, iar în evreieşte, Gabata.
14. Şi era pregătirea paştelui şi cam pe la ora şase. Şi le-a spus iudeilor: Iată, Împăratul vostru.
15. Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l, crucifică-l! Pilat le-a spus: Să crucific pe Împăratul vostru? Preoţii de seamă au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezar.
16. Aşa că li l-a predat atunci ca să fie crucificat. Şi l-au luat pe Isus şi l-au dus de acolo.
Răstignirea.
17. Şi, purtându-şi crucea, a ieşit la locul numit al Căpăţânii, care în evreieşte se numeşte Golgota,
18. Unde l-au crucificat şi cu el pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus la mijloc.
19. Iar Pilat a scris un titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: ISUS DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
20. Atunci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost crucificat Isus era aproape de cetate; şi era scris în evreieşte, în greceşte şi în latineşte.
21. Atunci preoţii de seamă ai iudeilor i-au spus lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci scrie că el a spus: Sunt Împărat al iudeilor.
22. Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.
23. Atunci soldaţii, după ce l-au crucificat pe Isus, i-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat, şi cămaşa; dar cămaşa era fără cusătură, ţesută în întregime de sus până jos.
24. De aceea au spus între ei: Să nu o sfâşiem, ci să aruncăm sorţi pentru ea, a cui să fie: ca să se împlinească scriptura, care spune: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pe cămaşa mea au aruncat sorţi. Soldaţii aşadar, au făcut acestea.
25. Iar lângă crucea lui Isus stătea în picioare mama lui şi sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
26. Atunci Isus, văzând pe mama lui şi pe discipolul pe care îl iubea stând în picioare acolo, i-a spus mamei lui: Femeie, iată, fiul tău!
27. Apoi i-a spus discipolului: Iată, mama ta! Şi din momentul acela discipolul a luat-o la el acasă.
28. După aceea Isus ştiind că toate lucrurile au fost deja făcute, ca să se împlinească scriptura, a spus: Mi-e sete.
29. Şi acolo s-a pus un vas plin cu oţet; şi ei, umplând un burete cu oţet şi punându-l într-un isop, i l-au dus la gură.
30. De aceea, după ce Isus a luat oţetul, a spus: S-a sfârşit; şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
Moartea lui Isus dovedită.
31. De aceea iudeii, ca nu cumva să rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era pregătirea (pentru că ziua aceea a sabatului era mare), l-au implorat pe Pilat să le zdrobească picioarele şi să fie luaţi.
32. Atunci soldaţii au venit şi au zdrobit picioarele primului şi ale celuilalt, care fusese crucificat cu el.
33. Dar venind la Isus, când au văzut că el murise deja, nu i-au zdrobit picioarele;
34. Ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi imediat a ieşit sânge şi apă.
35. Şi cel ce a văzut a adus mărturie, şi mărturia lui este adevărată; şi el ştie că vorbeşte adevărat, ca voi să credeţi.
36. Pentru că acestea s-au făcut, ca să se împlinească scriptura: Niciun os al lui nu va fi zdrobit.
37. Şi din nou altă scriptură spune: Se vor uita la cel pe care l-au străpuns.
Îngroparea lui Isus.
38. Şi după acestea Iosif din Arimateea, fiind discipol al lui Isus, dar pe ascuns, de teama iudeilor, l-a implorat pe Pilat să ia trupul lui Isus; şi Pilat i-a dat voie. A venit de aceea şi a luat trupul lui Isus.
39. Şi a venit şi Nicodim, care venise la Isus mai întâi noaptea şi a adus un amestec de smirnă şi aloe de aproape o sută de litre.
40. Au luat atunci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să înmormânteze.
41. Şi în locul unde a fost crucificat era o grădină şi în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
42. Acolo aşadar l-au pus pe Isus, din cauza pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape.