Ioan 14

Îmbărbătarea ucenicilor.

1. Să nu vi se tulbure inima; credeţi în Dumnezeu, credeţi de asemenea în mine.

2. În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri mari; dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc.

3. Şi dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, voi veni din nou şi vă voi primi la mine însumi; ca unde sunt eu, să fiţi şi voi.

4. Şi ştiţi unde mă duc eu şi ştiţi calea.

5. Toma i-a spus: Doamne, nu ştim unde te duci; şi cum putem şti calea?

6. Isus i-a spus: Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa: nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.

7. Dacă m-aţi fi cunoscut, l-aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu; şi de acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut.

8. Filip i-a spus: Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.

9. Isus i-a spus: De atâta timp sunt cu voi şi totuşi nu m-ai cunoscut, Filipe? Cel ce m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl; şi cum spui tu: Arată-ne pe Tatăl?

10. Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine însumi? Cuvintele pe care vi le vorbesc eu nu le vorbesc de la mine; ci Tatăl, care locuieşte în mine, el face faptele.

11. Credeţi-mă că eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine; iar dacă nu, măcar credeţi-mă datorită acestor fapte.

12. Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce mă crede pe mine, va face şi el faptele pe care le fac eu; şi mai mari decât acestea va face, pentru că eu mă duc la Tatăl meu.

13. Şi orice veţi cere în numele meu, aceea voi face, ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.

14. Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face.

Păzirea poruncilor.

15. Dacă mă iubiţi, ţineţi poruncile mele.

16. Şi eu îl voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt Mângâietor, ca să rămână cu voi pentru totdeauna,

17. Pe Duhul adevărului, pe care lumea nu îl poate primi, pentru că nu îl vede, nici nu îl cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, fiindcă locuieşte cu voi şi va fi în voi.

18. Nu vă voi lăsa fără mângâiere; voi veni la voi.

19. Încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea; dar voi mă vedeţi, pentru că eu trăiesc şi voi veţi trăi.

20. În ziua aceea, veţi şti că eu sunt în Tatăl meu şi voi în mine şi eu în voi.

21. Cel ce are poruncile mele şi le ţine, acela este cel ce mă iubeşte; şi cel ce mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui.

22. Iuda, nu Iscariot, i-a spus: Doamne, cum se face că te vei arăta nouă şi nu lumii?

23. Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvintele mele; şi Tatăl meu îl va iubi şi noi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el.

24. Cel ce nu mă iubeşte nu ţine cuvintele mele; şi cuvântul pe care îl auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.

25. V-am vorbit acestea, fiind încă prezent cu voi.

26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate câte v-am spus.

27. Pacea o las cu voi, vă dau pacea mea; eu v-o dau nu cum o dă lumea. Să nu vă fie tulburată inima, nici să nu fie înfricoşată.

28. Aţi auzit cum v-am spus eu: Plec, dar vin din nou la voi. Dacă m-aţi fi iubit, v-aţi fi bucurat pentru că am spus: Mă duc la Tatăl; fiindcă Tatăl meu este mai mare decât mine.

29. Şi acum v-am spus mai înainte de a se întâmpla, ca atunci când se va întâmpla, să credeţi.

30. De acum înainte nu voi mai vorbi mult cu voi, fiindcă vine prinţul acestei lumi şi nu are nimic în mine,

31. Dar ca să ştie lumea că îl iubesc pe Tatăl; şi aşa cum Tatăl mi-a poruncit, aşa fac. Ridicaţi-vă, să plecăm de aici.