Ieremia 17

1. Păcatul lui Iuda este scris cu un toc de fier şi cu vârful unui diamant; este gravat pe tăbliţa inimii lor şi pe coarnele altarelor voastre;

2. În timp ce copiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de altarele lor lângă copacii verzi de pe dealurile înalte.

3. O, muntele meu în câmp, eu voi da averea ta şi toate tezaurele tale ca pradă, şi înălţimile tale pentru păcat, în toate graniţele tale.

4. Şi tu, chiar tu însuţi, vei renunţa la moştenirea ta pe care ţi-o dădusem; şi te voi face să serveşti duşmanilor tăi în ţara pe care nu o cunoşti, pentru că aţi aprins în mânia mea un foc, ce va arde pentru totdeauna.

5. Astfel spune DOMNUL: Blestemat fie omul care se încrede în om şi care îşi face carnea braţ al său şi a cărui inimă se depărtează de DOMNUL.

6. Fiindcă el va fi ca un rug într-un loc uscat, şi nu va vedea când vine binele; ci va locui în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi nelocuit.

7. Binecuvântat este omul care se încrede în DOMNUL şi a cărui speranţă este DOMNUL.

8. Pentru că el va fi ca un copac sădit lângă ape şi care îşi întinde rădăcinile lângă râu şi nu va vedea când vine arşiţa, ci frunza lui va fi verde; şi nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta de la a da rod.

9. Inima este mai înşelătoare decât toate şi este nespus de stricată: cine o poate cunoaşte?

10. Eu DOMNUL cercetez inima, eu încerc rărunchii, ca să dau fiecărui om conform căilor lui şi conform rodului facerilor sale.

11. Precum potârnichea cloceşte ouă pe care nu le-a făcut, astfel cel care obţine bogăţii, dar nu pe drept, le va lăsa la jumătatea zilelor lui şi la sfârşitul lui va fi un nebun.

12. Un tron înalt glorios de la început este locul sanctuarului nostru.

13. DOAMNE, speranţa lui Israel, toţi cei care te părăsesc vor fi ruşinaţi, şi cei care se depărtează de mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că l-au părăsit pe DOMNUL, fântâna apelor vii.

14. Vindecă-mă, DOAMNE, şi voi fi vindecat; salvează-mă, şi voi fi salvat, pentru că tu eşti lauda mea.

15. Iată, ei îmi spun: Unde este cuvântul DOMNULUI? Să vină acum.

16. Cât despre mine, eu nu m-am grăbit să încetez a fi un păstor care te urmează; nici nu am dorit eu ziua cea jalnică; tu ştii; ceea ce a ieşit de pe buzele mele a fost drept înaintea ta.

17. Nu fi o teroare pentru mine: tu eşti speranţa mea în ziua răului.

18. Să fie încurcaţi cei care mă persecută, dar nu mă lăsa să fiu eu încurcat; să fie ei descurajaţi, dar să nu fiu eu descurajat; adu asupra lor ziua răului şi nimiceşte-i cu o dublă nimicire.

Sfinţirea Sabatului.

19. Astfel mi-a spus DOMNUL: Du-te şi stai în picioare la poarta copiilor poporului, prin care împăraţii lui Iuda intră şi prin care ei ies afară, şi la toate porţile Ierusalimului;

20. Şi spune-le: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi împăraţi ai lui Iuda şi tot Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi;

21. Astfel spune DOMNUL: Luaţi seama la voi înşivă şi nu purtaţi nicio povară în ziua sabatului, nici nu o aduceţi pe porţile Ierusalimului;

22. Nici nu scoateţi vreo povară din casele voastre în ziua sabatului, nici nu faceţi vreo lucrare, ci sfinţiţi ziua sabatului, precum am poruncit taţilor voştri.

23. Dar ei nu au făcut ce am poruncit, nici nu şi-au plecat urechea, ci şi-au înţepenit gâtul, ca să nu audă, nici să nu primească instruire.

24. Şi se va întâmpla, spune DOMNUL, dacă îmi veţi da ascultare cu atenţie, să nu aduceţi vreo povară pe porţile acestei cetăţi în ziua sabatului, ci să sfinţiţi ziua sabatului, pentru a nu face nicio lucrare în ea;

25. Atunci vor intra pe porţile cetăţii acesteia împăraţi şi prinţi şezând pe tronul lui David, stând în care şi pe cai, ei şi prinţii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului; şi această cetate va rămâne pentru totdeauna.

26. Şi ei vor veni din cetăţile lui Iuda şi din locurile de lângă Ierusalim şi din ţara lui Beniamin şi de la câmpie şi din munţi şi de la sud, aducând ofrande arse şi sacrificii şi daruri de mâncare şi tămâie şi aducând sacrificii de laudă în casa DOMNULUI.

27. Dar dacă nu îmi veţi da ascultare pentru a sfinţi ziua sabatului şi a nu purta vreo povară, chiar intrând pe porţile Ierusalimului în ziua sabatului; atunci voi aprinde un foc la porţile lui care va mistui palatele Ierusalimului şi nu va fi stins.