Habacuc 1

1. Povara pe care a văzut-o profetul Habacuc.

2. DOAMNE, cât timp voi mai striga fără să mă auzi! Strig către tine despre violenţă dar nu vei salva!

3. De ce îmi arăţi nelegiuire şi mă faci să privesc apăsare? Căci înaintea mea sunt jefuire şi violenţă şi cei care ridică ceartă şi discordie.

4. De aceea legea este neglijată şi judecata niciodată nu înaintează, căci cel stricat împresoară pe cel drept; de aceea judecata nedreaptă merge înainte.

5. Voi, cei dintre păgâni, priviţi şi luaţi aminte şi minunaţi-vă cu uimire, căci în zilele voastre voi lucra o lucrare pe care voi nu o veţi crede chiar dacă vi se va spune.

6. Căci, iată, îi ridic pe caldeeni, acea naţiune amarnică şi pripită, care va mărşălui prin întinderea ţării, pentru a stăpâni locuinţe care nu sunt ale lor.

7. Ei sunt îngrozitori şi înspăimântători; de la ei înşişi vine judecata lor şi demnitatea lor.

8. De asemenea, caii lor sunt mai iuţi decât leoparzii şi mai feroce decât lupii nopţii; şi călăreţii lor se vor împrăştia şi călăreţii lor vor veni din depărtare; ei vor zbura ca acvila ce se grăbeşte să mănânce.

9. Ei toţi vor veni pentru violenţă; feţele lor vor înfuleca precum vântul de est şi vor aduna captivi ca nisipul.

10. Şi vor batjocori împăraţi şi prinţii le vor fi de batjocură; vor lua în derâdere orice întăritură; căci vor îngrămădi ţărână şi o vor lua.

11. Atunci se va răzgândi şi va trece înainte şi va ofensa, atribuind puterea lui dumnezeului său.

12. Nu eşti tu din veşnicie, DOAMNE Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri. DOAMNE, tu i-ai rânduit pentru judecată; şi: Dumnezeule puternic, tu i-ai întemeiat pentru mustrare.

13. Ochii tăi sunt prea puri ca să priveşti răul şi nu te poţi uita la nelegiuire; de ce te uiţi atunci la cei care lucrează perfid şi îţi ţii limba când cel stricat mănâncă pe cel mai drept decât el?

14. Şi îi faci pe oameni ca peştii mării, ca pe târâtoarele ce nu au conducător peste ele?

15. Ei îi ridică pe toţi cu cârligul, îi prind în plasa lor şi îi adună în năvodul lor; de aceea se bucură şi se veselesc.

16. De aceea ei sacrifică în cinstea plasei lor şi ard tămâie în cinstea năvodului lor, fiindcă prin ele partea lor este grasă şi carnea lor, multă.

17. Îşi vor goli astfel plasa şi nu vor continua să ucidă naţiunile fără cruţare?