Faptele apostolilor 7

Cuvântarea de apărare a lui Ştefan.

1. Atunci înaltul preot a spus: Aşa stau lucrurile?

2. Iar el a spus: Bărbaţi, fraţi şi taţi, daţi ascultare! Dumnezeul gloriei a apărut tatălui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte să locuiască el în Haran,

3. Şi i-a spus: Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

4. Atunci, ieşind din ţara caldeilor, a locuit în Haran; şi de acolo, când tatăl lui a murit, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum.

5. Dar nu i-a dat moştenire în ea, nici cât să îşi pună piciorul jos; totuşi a promis că i-o va da lui ca posesiune şi seminţei lui după el, pe când el încă nu avea copil.

6. Şi astfel Dumnezeu a spus că sămânţa lui va fi temporar locuitoare într-o ţară străină, şi că aceia o vor aduce în robie şi se vor purta rău cu ea patru sute de ani.

7. Şi naţiunea căreia îi vor fi ei în robie, eu o voi judeca, a spus Dumnezeu; şi după aceea vor ieşi şi îmi vor servi în acest loc.

8. Şi i-a dat legământul circumciziei; şi aşa l-a născut pe Isaac şi l-a circumcis în a opta zi; şi Isaac a născut pe Iacob; şi Iacob pe cei doisprezece patriarhi.

9. Şi patriarhii, împinşi de invidie, l-au vândut pe Iosif în Egipt; dar Dumnezeu era cu el.

10. Şi l-a eliberat din toate nenorocirile lui şi i-a dat favoare şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului; şi l-a făcut guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.

11. Şi peste toată ţara Egiptului şi a Canaanului a venit o mare secetă şi mare nenorocire; şi taţii noştri nu găseau mâncare.

12. Dar când Iacob a auzit că în Egipt era grâu, a trimis întâi pe taţii noştri.

13. Şi la a doua venire, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi; şi familia lui Iosif s-a făcut cunoscută lui Faraon.

14. Atunci Iosif a trimis şi a chemat la el pe tatăl său, Iacob, şi toată familia lui, cu şaptezeci şi cinci de suflete.

15. Aşa a coborât Iacob în Egipt şi a murit, el şi taţii noştri.

16. Şi au fost duşi în Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam pentru o sumă de bani de la fiii lui Emor, tatăl lui Sihem.

17. Dar când s-a apropiat timpul promisiunii, pe care Dumnezeu o jurase lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

18. Până când s-a ridicat alt împărat care nu îl cunoştea pe Iosif.

19. Acesta a lucrat cu viclenie cu rudele noastre şi s-a purtat rău cu taţii noştri, aşa că au lepădat pe pruncii lor, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise.

20. În timpul acela s-a născut Moise şi era deosebit de frumos şi a crescut în casa tatălui său timp de trei luni;

21. Şi după ce a fost aruncat, fiica lui Faraon l-a luat şi l-a crescut ca fiu al ei.

22. Şi Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte.

23. Şi după ce a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă să viziteze pe fraţii lui, copiii lui Israel.

24. Şi văzând pe unul nedreptăţit, l-a apărat şi a făcut dreptate celui asuprit şi l-a lovit pe egiptean;

25. Fiindcă presupunea că fraţii lui vor înţelege cum Dumnezeu, prin mâna lui, le va da scăpare; dar nu au înţeles.

26. Şi în ziua următoare s-a arătat el însuşi celor ce s-au certat şi ar fi voit să îi împace, spunând: Domnilor, voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?

27. Dar cel ce l-a nedreptăţit pe aproapele său l-a împins la o parte, spunând: Cine te-a făcut conducător şi judecător peste noi?

28. Doreşti să mă ucizi, aşa cum ai făcut ieri cu egipteanul?

29. Atunci, la acest cuvânt, Moise a fugit şi a fost străin în ţara lui Madian, unde a născut doi fii.

30. Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat în pustia muntelui Sinai un înger al Domnului, într-o flacără de foc într-un rug.

31. Când Moise a văzut, s-a minunat de privelişte; şi pe când s-a apropiat el să privească, vocea Domnului a venit la el,

32. Spunând: Eu sunt Dumnezeul taţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Atunci Moise a tremurat şi nu a cutezat să privească.

33. Atunci Domnul i-a spus: Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, fiindcă locul în care stai în picioare este pământ sfânt.

34. Am văzut, am văzut asuprirea poporului meu care este în Egipt şi am auzit gemetele lor şi am coborât să îi eliberez. Şi acum, vino, te voi trimite în Egipt.

35. Acest Moise, pe care l-au negat, spunând: Cine te-a făcut pe tine conducător şi judecător? Pe acesta l-a trimis Dumnezeu să fie conducător şi eliberator prin mâna îngerului care i s-a arătat în rug.

36. Acesta i-a condus afară, după ce a făcut minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie patruzeci de ani.

37. Acesta este acel Moise, care a spus fiilor lui Israel: Un profet vă va ridica Domnul Dumnezeul vostru dintre fraţii voştri, asemenea mie; pe el să îl ascultaţi.

38. Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sinai şi cu taţii noştri; care a primit oracolele vii să ni le dea nouă;

39. Căruia taţii noştri au refuzat să îi dea ascultare, şi l-au respins, şi în inimile lor s-au întors în Egipt,

40. Spunând lui Aaron: Fă-ne dumnezei să meargă înaintea noastră; cât despre acest Moise, care ne-a condus afară din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.

41. Şi au făcut un viţel în acele zile şi au oferit sacrificii idolului şi s-au bucurat în faptele propriilor lor mâini.

42. Atunci Dumnezeu s-a întors şi i-a predat să se închine oştirii cerului; aşa cum este scris în cartea profeţilor: Voi, casa lui Israel, mi-aţi oferit patruzeci de ani în pustie vite înjunghiate şi sacrificii?

43. Da, aţi luat tabernacolul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipuri cioplite pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor; şi vă voi strămuta dincolo de Babilon.

44. Taţii noştri aveau tabernacolul mărturiei în pustie, aşa cum poruncise, vorbind lui Moise, ca să îl facă după modelul pe care îl văzuse;

45. Pe care şi taţii noştri care au urmat, l-au adus cu Isus în stăpânirea neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea feţei taţilor noştri, până în zilele lui David,

46. Care a găsit favoare înaintea lui Dumnezeu şi a dorit să găsească un tabernacol pentru Dumnezeul lui Iacob.

47. Iar Solomon i-a zidit o casă.

48. Totuşi, cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini; după cum spune profetul:

49. Cerul este tronul meu şi pământul este aşternutul piciorului meu; ce casă îmi veţi zidi, spune Domnul; sau care este locul odihnei mele?

50. Nu a făcut mâna mea toate acestea?

Uciderea lui Ştefan cu pietre.

51. Voi, îndărătnici şi necircumcişi în inimă şi urechi, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; ca taţii voştri, aşa şi voi.

52. Pe care din profeţi nu i-au persecutat taţii voştri? Şi au ucis pe cei care au arătat mai dinainte despre venirea Celui Drept; căruia i-aţi fost voi acum trădători şi ucigaşi;

53. Care aţi primit legea prin mijlocirea îngerilor şi nu aţi păzit-o.

54. Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimă şi scrâşneau din dinţi asupra lui.

55. Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,

56. Şi a spus: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

57. Atunci au strigat cu voce tare şi şi-au astupat urechile, şi într-un gând au alergat asupra lui;

58. Şi l-au scos din cetate şi l-au împroşcat cu pietre; şi martorii şi-au pus hainele jos la picioarele unui tânăr, al cărui nume era Saul.

59. Şi l-au împroşcat cu pietre pe Ştefan, care chema pe Dumnezeu şi spunea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu.

60. Şi, îngenunchind, a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta. Şi, spunând aceasta, a adormit.