Faptele apostolilor 26

Pavel înaintea lui Agripa.

1. Iar Agripa i-a spus lui Pavel: Îţi este permis să vorbeşti pentru tine însuţi. Atunci Pavel a întins mâna şi s-a apărat:

2. Mă consider fericit, împărate Agripa, pentru că voi putea să mă apăr astăzi, înaintea ta, în legătură cu toate despre care sunt acuzat de iudei;

3. Mai ales ştiindu-te a fi expert în toate obiceiurile şi discuţiile dintre iudei; ca urmare, te implor să mă asculţi cu răbdare.

4. Felul meu de viaţă din tinereţe, care a fost de la început în naţiunea mea la Ierusalim, îl cunosc toţi iudeii;

5. Care m-au cunoscut de la început, dacă ei doresc să aducă mărturie, că am trăit conform cu partida cea mai strictă a religiei noastre, ca fariseu.

6. Şi acum stau în picioare şi sunt judecat pentru speranţa promisiunii făcută de Dumnezeu taţilor noştri;

7. Promisiune, la care speră să ajungă, cele douăsprezece triburi ale noastre, servind neîncetat lui Dumnezeu zi şi noapte. Despre această speranţă sunt acuzat, împărate Agripa, de iudei.

8. De ce pare un lucru de necrezut pentru voi, că Dumnezeu înviază morţii?

9. Într-adevăr, eu m-am gândit în mine însumi, că ar trebui să fac multe lucruri potrivnice faţă de numele lui Isus din Nazaret.

10. Lucru pe care l-am şi făcut în Ierusalim; şi pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în închisoare, primind autoritate de la preoţii de seamă; şi, fiind daţi la moarte îmi dădeam votul împotriva lor.

11. Şi deseori i-am pedepsit în fiecare sinagogă şi i-am constrâns să blasfemieze; şi, fiind peste măsură de turbat împotriva lor, i-am persecutat chiar şi în cetăţile străine.

12. După care, pe când mă duceam la Damasc cu autoritate şi împuternicire de la preoţii de seamă,

13. La miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, mai mare ca strălucirea soarelui, strălucind în jurul meu şi a celor care călătoreau cu mine.

14. Şi după ce am căzut toţi la pământ, am auzit o voce vorbindu-mi şi spunând în limba ebraică: Saule, Saule, de ce mă persecuţi? Greu îţi este să dai cu călcâiul în ţepuşe.

15. Iar eu am spus: Cine eşti tu, Doamne? Şi el a spus: Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi.

16. Scoală-te dar şi stai pe picioarele tale; căci cu acest scop m-am arătat ţie, să te fac un servitor şi un martor deopotrivă a cele ce ai văzut şi a acelora în care mă voi arăta ţie;

17. Eliberându-te din poporul şi dintre neamurile spre care acum te trimit,

18. Să le deschizi ochii, să îi întorci de la întuneric la lumină şi din puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertare de păcate şi moştenire printre cei sfinţiţi prin credinţa care este în mine.

19. După care, împărate Agripa, nu am fost neascultător viziunii cereşti;

20. Ci am arătat mai întâi celor din Damasc şi Ierusalim şi prin toate ţinuturile Iudeei şi apoi neamurilor, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă lucrări cuvenite de pocăinţă.

21. Pentru acestea, iudeii m-au prins în templu şi au încercat să mă ucidă.

22. De aceea obţinând ajutor de la Dumnezeu, continuu până în această zi, aducând mărturie deopotrivă celor mici şi mari, nespunând nimic altceva decât cele ce ziceau profeţii şi Moise că se vor întâmpla:

23. Căci Cristosul trebuie să sufere, că el va fi cel dintâi al învierii dintre morţi şi să arate lumină poporului şi neamurilor.

24. Şi pe când el se apăra astfel, Festus a spus cu voce tare: Pavele, ţi-ai ieşit din minţi; multă învăţătură te face nebun.

25. Dar el a spus: Nu sunt nebun, preanobile Festus; ci vorbesc deschis cuvintele adevărului şi cumpătării.

26. Fiindcă împăratul ştie despre acestea, înaintea căruia şi vorbesc cutezător; fiindcă sunt convins că nimic din acestea nu îi sunt ascunse; fiindcă aceasta nu s-a făcut într-un colţ.

27. Crezi tu, împărate Agripa, pe profeţi? Ştiu că tu crezi.

28. Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: Aproape mă convingi să fiu creştin.

29. Iar Pavel a spus: Aş fi voit pentru Dumnezeu, ca nu numai tu, ci şi toţi cei ce mă aud astăzi, să fie aproape şi chiar mai mult decât sunt eu, exceptând aceste lanţuri.

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută.

30. Şi după ce a vorbit astfel, împăratul s-a sculat şi guvernatorul şi Bernice şi cei ce şedeau cu ei;

31. Şi după ce s-au retras, vorbeau între ei, spunând: Acest om nu face nimic demn de moarte sau de lanţuri.

32. Atunci Agripa i-a spus lui Festus: Acest om ar fi putut fi eliberat dacă nu ar fi apelat la Cezar.