Faptele apostolilor 2

Pogorârea Duhului Sfânt.

1. Şi când ziua cincizecimii se împlinea, erau toţi într-un gând la un loc.

2. Şi dintr-o dată a venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic şi a umplut toată casa unde erau ei aşezaţi.

3. Şi le-au apărut limbi despicate ca de foc şi s-au aşezat peste fiecare dintre ei.

4. Şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, cum le dădea Duhul să vorbească clar.

5. Şi erau acolo, locuind în Ierusalim, iudei, bărbaţi pioşi, din fiecare naţiune de sub cer.

6. Şi când aceasta s-a făcut auzită departe, mulţimea s-a adunat şi era confuză, pentru că fiecare om îi auzea vorbind în propria lui limbă.

7. Şi toţi erau uimiţi şi se minunau, spunând unii către alţii: Iată, nu sunt toţi aceştia care vorbesc galileeni?

8. Şi cum auzim noi, fiecare în propria noastră limbă, în care am fost născuţi?

9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi locuitori din Mesopotamia şi Iudeea şi Capadochia, Pontus şi Asia,

10. Şi de asemenea Frigia şi Pamfilia, Egipt şi părţile Libiei înspre Cirene şi străini din Roma, iudei şi prozeliţi,

11. Cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

12. Şi toţi erau uimiţi şi nedumeriţi, spunând unul către altul: Ce înseamnă aceasta?

13. Iar alţii, bătându-şi joc, spuneau: Sunt plini de vin nou.

14. Dar Petru, stând în picioare cu cei unsprezece, şi-a ridicat vocea şi le-a spus: Voi bărbaţi din Iudeea şi toţi care locuiţi la Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi ascultaţi cuvintele mele:

15. Fiindcă aceştia nu sunt beţi, cum presupuneţi voi, fiindcă este ora a treia a zilei.

16. Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

17. Şi se va întâmpla în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu: Voi turna din Duhul meu peste toată făptura; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vor vedea viziuni şi bătrânii voştri vor visa visuri;

18. Şi de asemenea peste robii mei şi peste roabele mele voi turna în acele zile din Duhul meu; şi vor profeţi;

19. Şi voi arăta minuni în cer deasupra şi semne în pământ dedesubt; sânge şi foc şi vapori de fum;

20. Soarele va fi transformat în întuneric şi luna în sânge, înainte să vină ziua aceea mare şi însemnată a Domnului.

21. Şi se va întâmpla că oricine va chema numele Domnului va fi salvat.

Cuvântarea lui Petru.

22. Voi bărbaţi din Israel, ascultaţi aceste cuvinte: Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu printre voi prin miracole şi minuni şi semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin el în mijlocul vostru, cum chiar voi înşivă ştiţi;

23. Pe el, fiind dat prin sfatul hotărât şi cunoaşterea dinainte a lui Dumnezeu, voi l-aţi prins şi prin mâini nelegiuite l-aţi crucificat şi ucis;

24. El pe care Dumnezeu l-a sculat, dezlegând durerile morţii, pentru că nu era posibil ca el să fie ţinut de ea.

25. Fiindcă David vorbeşte despre el: Eu dinainte am văzut pe Domnul întotdeauna înaintea feţei mele, fiindcă el este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat;

26. Din această cauză mi s-a bucurat inima şi limba mi s-a veselit; peste acestea şi carnea mea se va odihni în speranţă;

27. Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei permite Sfântului tău să vadă putrezirea.

28. Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieţii; mă vei umple de bucurie cu înfăţişarea ta.

29. Bărbaţi şi fraţi, lăsaţi-mă să vă vorbesc pe faţă despre patriarhul David, că el este deopotrivă mort şi îngropat şi mormântul lui este cu noi până în această zi.

30. De aceea, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu jurământ, că din rodul coapselor sale, conform cărnii, îl va scula pe Cristos să şadă pe tronul său;

31. El, prevăzând, a vorbit despre învierea lui Cristos, că sufletul lui nu a fost lăsat în iad, nici carnea lui nu a văzut putrezirea.

32. Pe acest Isus l-a sculat Dumnezeu, pentru care noi toţi suntem martori.

33. De aceea fiind înălţat prin mâna dreaptă a lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a vărsat aceasta ce vedeţi şi auziţi voi acum.

34. Fiindcă David nu s-a urcat la ceruri; dar el însuşi spune: DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,

35. Până voi face pe duşmanii tăi aşternutul piciorului tău.

36. De aceea toată casa lui Israel să ştie cu siguranţă, că Dumnezeu l-a făcut pe acest Isus pe care voi l-aţi crucificat, deopotrivă Domn şi Cristos.

Cei dintâi creştini.

37. Şi când au auzit, au fost străpunşi în inimile lor şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: Bărbaţi şi fraţi, ce să facem?

38. Iar Petru le-a spus: Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

39. Fiindcă a voastră este promisiunea şi a copiilor voştri şi a tuturor care sunt departe, atâţia câţi Domnul Dumnezeul nostru va chema.

40. Şi cu multe alte cuvinte a adeverit şi a îndemnat, spunând: Salvaţi-vă din această generaţie perversă.

41. Atunci cei ce au primit cu bucurie cuvântul lui au fost botezaţi; şi în aceeaşi zi le-au fost adăugate aproape trei mii de suflete.

42. Şi continuau stăruitor în doctrina apostolilor şi părtăşie şi frângerea pâinii şi rugăciuni.

43. Şi frică a venit peste fiecare suflet; şi multe minuni şi semne au fost făcute prin apostoli.

44. Şi toţi care au crezut erau în acelaşi loc şi aveau toate lucrurile în comun;

45. Şi îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, aşa cum avea fiecare nevoie.

46. Şi, continuând în fiecare zi într-un gând în templu şi frângând pâine din casă în casă, îşi mâncau mâncarea cu veselie şi simplitate a inimii,

47. Lăudând pe Dumnezeu şi având favoare înaintea întregului popor. Şi Domnul adăuga bisericii în fiecare zi pe cei ce erau salvaţi.