Faptele apostolilor 13

Barnaba şi Saul. Elima.

1. Şi erau în biserica ce era în Antiohia, anumiţi profeţi şi învăţători, precum: Barnaba şi Simeon, chemat Niger, şi Luciu din Cirene şi Manaen, care fusese crescut cu Irod, tetrarhul, şi Saul.

2. Pe când serveau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a spus: Puneţi-mi deoparte deopotrivă pe Barnaba şi Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.

3. Şi după ce au postit şi s-au rugat şi au pus mâinile peste ei, i-au trimis.

4. Aşa că aceştia, fiind trimişi de Duhul Sfânt, au plecat la Seleucia; şi de acolo au navigat până la Cipru.

5. Şi când au ajuns la Salamis, au predicat cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor; şi îl aveau şi pe Ioan ca servitor.

6. Şi când traversau insula până la Pafos, au găsit un anumit vrăjitor, un profet fals, un iudeu al cărui nume era Bar-Isus;

7. Care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat prevăzător; care a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu.

8. Dar Elima, vrăjitorul, (fiindcă aşa este numele lui prin interpretare) li s-a împotrivit, căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă.

9. Atunci Saul, (care este şi Pavel) fiind umplut de Duhul Sfânt şi uitându-se cu atenţie la el,

10. A spus: O, tu plin de toată viclenia şi de toată ticăloşia, copil al diavolului, duşman a toată dreptatea, nu vei înceta tu să perverteşti căile drepte ale Domnului?

11. Şi acum, iată, mâna Domnului este peste tine şi vei fi orb, nevăzând soarele un timp. Şi îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric; şi se învârtea căutând pe cineva să îl conducă de mână.

12. Atunci, proconsulul, când a văzut ce s-a făcut, a crezut, fiind înmărmurit de doctrina Domnului.

Pavel în Perga şi Antiohia Pisidiei.

13. Şi după ce Pavel şi cei cu el au ridicat ancora din Pafos, au venit la Perga, în Pamfilia; şi Ioan, plecând de la ei, s-a întors la Ierusalim.

14. Şi după ce ei au plecat din Perga, au venit la Antiohia, în Pisidia, şi au intrat în sinagogă în ziua de sabat şi au şezut.

15. Şi după citirea legii şi a profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis la ei, spunând: Bărbaţi şi fraţi, dacă este în voi vreun cuvânt de îndemnare pentru popor, spuneţi.

16. Atunci Pavel s-a sculat şi, făcând semn cu mâna, a spus: Bărbaţi ai Israelului şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi.

17. Dumnezeul acestui popor, al lui Israel, a ales pe taţii noştri şi a înălţat poporul când locuiau ca străini în ţara Egiptului, şi cu un braţ înalt i-a scos afară din acesta.

18. Şi pe timpul a aproape patruzeci de ani le-a suferit purtările în pustie.

19. Şi după ce a nimicit şapte naţiuni în ţara Canaanului, le-a împărţit ţara acelora prin loturi.

20. Şi după aceea, le-a dat judecători pe durata a aproape patru sute cincizeci de ani, până la Samuel, profetul.

21. Şi apoi au cerut un împărat; şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, un bărbat din tribul lui Beniamin, pe durata a patruzeci de ani.

22. Şi după ce l-a înlăturat, l-a ridicat pentru ei pe David să fie împăratul lor; căruia i-a şi adus mărturie şi a spus: L-am găsit pe David, al lui Isai, un bărbat după inima mea, care va împlini toată voia mea.

23. Din sămânţa acestuia, Dumnezeu, conform promisiunii, a ridicat lui Israel un Salvator, pe Isus;

24. Când Ioan predicase, înaintea venirii lui, botezul pocăinţei, întregului popor al lui Israel;

25. Şi pe când Ioan îşi împlinea drumul, spunea: Cine presupuneţi că sunt eu? Eu nu sunt el. Dar, iată, vine unul după mine, ale cărui sandale din picioare nu sunt demn să le dezleg.

26. Bărbaţi şi fraţi, fii din stirpea lui Avraam şi oricare dintre voi care vă temeţi de Dumnezeu, vouă vă este trimis cuvântul acestei salvări.

27. Fiindcă toţi cei ce locuiesc în Ierusalim şi conducătorii lor nu l-au cunoscut, şi vocile profeţilor care sunt citite în fiecare sabat, le-au împlinit, condamnându-l.

28. Şi cu toate că nu au găsit niciun motiv de moarte în el, totuşi i-au cerut lui Pilat ca el să fie ucis.

29. Şi după ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au luat jos de pe lemn şi l-au pus într-un mormânt.

30. Dar Dumnezeu l-a înviat dintre morţi;

31. El a fost văzut multe zile de cei ce au urcat cu el din Galileea la Ierusalim, care sunt martorii lui pentru popor.

32. Şi noi vă predicăm evanghelia, cum că promisiunea făcută pentru taţi,

33. A împlinit-o Dumnezeu faţă de noi, copiii lor, în aceea că a înviat pe Isus, cum şi este scris în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul meu, astăzi te-am născut.

34. Iar pentru că l-a înviat dintre morţi, să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: Vouă vă voi da îndurările sigure ale lui David.

35. De aceea şi spune în alt psalm: Nu vei da Sfântului tău să vadă putrezirea.

36. Fiindcă David, după ce a servit propriei sale generaţii prin voia lui Dumnezeu, a adormit şi a fost adăugat lângă taţii săi şi a văzut putrezirea;

37. Dar el, pe care Dumnezeu l-a înviat, nu a văzut putrezire.

38. Să vă fie cunoscut aşadar, bărbaţi şi fraţi, că prin acesta vă este predicată iertarea păcatelor;

39. Şi prin el, toţi care cred sunt declaraţi drepţi din toate lucrurile, din care nu puteţi fi declaraţi drepţi prin legea lui Moise.

40. De aceea păziţi-vă ca nu cumva să vină peste voi ce este spus în profeţi:

41. Priviţi dispreţuitorilor şi minunaţi-vă şi pieriţi, pentru că eu lucrez o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nicidecum nu o veţi crede, chiar dacă cineva v-o relatează.

Prigonirile Iudeilor.

42. Şi după ce iudeii au plecat din sinagogă, neamurile l-au implorat ca aceste cuvinte să le fie predicate în sabatul următor.

43. Şi după ce adunarea s-a împrăştiat, mulţi dintre iudeii şi prozeliţii religioşi au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care, vorbindu-le, i-au convins să continue în harul lui Dumnezeu.

44. Şi în următorul sabat, s-a adunat aproape întreaga cetate să audă cuvântul lui Dumnezeu.

45. Dar când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, contrazicând şi blasfemiind.

46. Atunci Pavel şi Barnaba au vorbit cutezător şi au spus: Era necesar ca întâi să vă fie vorbit vouă cuvântul lui Dumnezeu; dar, văzând că îl daţi la o parte şi vă judecaţi nedemni de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem la neamuri.

47. Fiindcă aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus să fii o lumină a neamurilor, ca să fii pentru salvare până la marginile pământului.

48. Şi când neamurile au auzit s-au bucurat şi glorificau cuvântul Domnului; şi toţi câţi au fost rânduiţi la viaţă eternă au crezut.

49. Şi cuvântul Domnului a fost proclamat prin toată regiunea.

50. Dar iudeii au stârnit pe femeile religioase şi de cinste şi pe cei mai de seamă bărbaţi ai cetăţii şi au stârnit persecuţie împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au scos din ţinuturile lor.

51. Dar ei şi-au scuturat praful de pe picioarele lor împotriva lor şi au venit la Iconia.

52. Şi discipolii erau umpluţi cu bucurie şi cu Duhul Sfânt.