Ezechiel 24

Dărâmarea Ierusalimului.

1. Şi în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

2. Fiu al omului, scrie-ţi numele zilei, al acestei zile: împăratul Babilonului se îndreaptă împotriva Ierusalimului în această zi.

3. Şi rosteşte o parabolă casei răzvrătite şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pune o oală, pune-o şi de asemenea toarnă apă în ea;

4. Adună bucăţile ei în ea, fiecare bucată bună, coapsa şi umărul; umple-o cu oase alese.

5. Ia pe cele mai alese din turmă şi arde de asemenea oasele sub ea şi fă-o să fiarbă bine şi lasă oasele ei să clocotească în ea.

6. Pentru aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai cetăţii sângeroase, vai de oala a cărei depunere este în ea şi a cărei depunere nu a ieşit din ea! Scoateţi-o bucată cu bucată; să nu cadă niciun sorţ pe ea.

7. Pentru că sângele ei este în mijlocul ei: ea l-a pus pe vârful unei stânci; nu l-a turnat pe pământ pentru a-l acoperi cu ţărână;

8. Ca să facă să vină furia pentru a se răzbuna; eu am pus sângele ei pe vârful unei stânci, ca să nu fie acoperit.

9. De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai cetăţii sângeroase! Eu, chiar eu voi mări grămada pentru foc.

10. Îngrămădeşte lemne, aprinde focul, mistuie carnea şi înmiresmeaz-o bine şi lasă oasele să fie arse.

11. Apoi pune-o goală pe cărbunii ei, ca arama ei să fie fierbinte şi să ardă şi ca murdăria ei să fie topită în ea, ca depunerea ei să fie mistuită.

12. Ea s-a ostenit cu minciuni şi depunerea ei mare nu a ieşit din ea; depunerea ei va fi în foc.

13. În murdăria ta este desfrânare; deoarece eu te-am curăţit şi tu nu ai fost curăţată, nu vei mai fi curăţată de murdăria ta, până nu îmi voi fi făcut furia mea să se odihnească asupra ta.

14. Eu DOMNUL am vorbit aceasta: se va întâmpla şi eu o voi face; nu mă voi întoarce, nici nu voi cruţa, nici nu mă voi pocăi; conform cu căile tale şi conform cu facerile tale, te vor judeca ei, spune Domnul DUMNEZEU.

15. De asemenea cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

16. Fiu al omului, iată, eu iau de la tine dorinţa ochilor tăi cu o lovitură; totuşi să nu jeleşti nici să nu plângi, nici să nu îţi curgă lacrimile.

17. Abţine-te să plângi, să nu jeleşti pentru morţi, leagă-ţi tiara capului tău pe tine şi pune-ţi sandalele în picioare şi nu îţi acoperi buzele şi nu mânca pâinea oamenilor.

18. Astfel am vorbit poporului dimineaţa; şi seara soţia mea a murit; iar eu am făcut dimineaţa precum mi se poruncise.

19. Şi poporul mi-a spus: Nu ne vei spune ce sunt aceste lucruri pentru noi, pe care astfel le faci?

20. Atunci le-am răspuns: Cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

21. Vorbeşte casei lui Israel: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi spurca sanctuarul meu, maiestatea puterii voastre, dorinţa ochilor voştri şi pe aceea de care se îndură sufletul vostru; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat vor cădea prin sabie.

22. Şi veţi face precum eu am făcut: nu vă veţi acoperi buzele, nici nu veţi mânca pâinea oamenilor.

23. Şi tiarele voastre vor fi pe capetele voastre şi sandalele voastre în picioarele voastre; nu veţi jeli nici nu veţi plânge; ci veţi lâncezi pentru nelegiuirile voastre şi veţi jeli unul faţă de altul.

24. Astfel Ezechiel este un semn pentru voi: conform cu toate câte el a făcut veţi face voi; şi când acest lucru va veni, veţi cunoaşte că eu sunt Domnul DUMNEZEU.

25. De asemenea, tu, fiu al omului, nu se va întâmpla aceasta în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria gloriei lor, dorinţa ochilor lor şi spre ce îşi îndreaptă minţile, pe fiii lor şi pe fiicele lor,

26. Că cel care scapă în acea zi va veni la tine, pentru a te face să auzi aceasta cu urechile tale?

27. În acea zi gura ta va fi deschisă spre cel scăpat şi vei vorbi şi nu vei mai fi mut; şi vei fi un semn pentru ei; iar ei vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL.