Exodul 5

Moise şi Aaron înaintea lui Faraon.

1. Şi după aceea Moise şi Aaron au intrat şi au spus lui Faraon: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi ţină o sărbătoare în pustie.

2. Şi Faraon a spus: Cine este DOMNUL, ca să ascult de vocea lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe DOMNUL, nici nu voi lăsa pe Israel să plece.

3. Iar ei au spus: Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; lasă-ne să mergem, te rugăm, într-o călătorie de trei zile în deşert şi să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul nostru, ca nu cumva el să cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie.

4. Şi împăratul Egiptului le-a spus: Moise şi Aaron, de ce eliberaţi poporul de la muncile lui? Mergeţi la poverile voastre.

Mărirea muncilor.

5. Şi Faraon a spus: Iată, poporul ţării, acum ei sunt mulţi şi îi faceţi să se odihnească de poverile lor.

6. Şi Faraon a poruncit în aceeaşi zi asupritorilor poporului şi ofiţerilor lor, spunând:

7. Să nu mai daţi poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să îşi adune paie.

8. Şi numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneţi; nu scădeţi nimic din el, pentru că sunt leneşi; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm Dumnezeului nostru.

9. Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să ostenească în ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.

10. Şi asupritorii poporului au ieşit şi ofiţerii lor şi au vorbit poporului, spunând: Astfel spune Faraon: Nu vă voi da paie.

11. Mergeţi, procuraţi-vă paie de unde le puteţi găsi; totuşi nimic din munca voastră nu va fi micşorat.

12. Aşa că poporul a fost împrăştiat prin toată ţara Egiptului să adune mirişte în loc de paie.

13. Şi asupritorii îi grăbeau, spunând: Împliniţi muncile voastre, sarcinile voastre zilnice, ca şi când erau paie.

14. Şi ofiţerii copiilor lui Israel, pe care asupritorii Faraonului i-au pus peste ei, au fost bătuţi şi întrebaţi: Pentru ce nu aţi împlinit sarcina voastră în facerea de cărămizi deopotrivă ieri şi azi, ca până acum?

15. Atunci ofiţerii copiilor lui Israel au venit şi au strigat la Faraon, spunând: Pentru ce te porţi astfel cu servitorii tăi?

16. Nu este dat niciun pai servitorilor tăi şi ne spun: Faceţi cărămizi! Şi, iată, servitorii tăi sunt bătuţi; dar vina este în propriul tău popor.

17. Dar el a spus: Voi sunteţi leneşi, sunteţi leneşi; de aceea spuneţi: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm DOMNULUI.

18. Duceţi-vă acum şi lucraţi; căci nu vi se va da niciun pai, totuşi veţi da acelaşi număr de cărămizi.

Cârtirea Israeliţilor.

19. Şi ofiţerii copiilor lui Israel au văzut că erau într-o situaţie rea, după ce s-a spus: Nu veţi micşora nimic din sarcina voastră zilnică de cărămizi.

20. Şi l-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care stăteau în picioare pe cale, pe când veneau de la Faraon,

21. Şi le-au spus: DOMNUL să privească spre voi şi să judece; fiindcă aţi făcut mirosul nostru să fie detestat în ochii lui Faraon şi în ochii servitorilor săi, să pună o sabie în mâna lor pentru a ne ucide.

22. Şi Moise s-a întors la DOMNUL şi a spus: Doamne, pentru ce te-ai purtat atât de rău cu acest popor? De ce oare m-ai trimis?

23. Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în numele tău, el a făcut rău acestui popor; şi nu ai eliberat nicidecum pe poporul tău.