Exodul 32

Viţelul de aur.

1. Şi când poporul a văzut că Moise întârzia să coboare de pe munte, oamenii s-au strâns la Aaron şi i-au spus: Ridică-te, fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci, cât despre acest Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.

2. Şi Aaron le-a spus: Desfaceţi cerceii de aur, care sunt în urechile soţiilor voastre ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.

3. Şi tot poporul a desfăcut cerceii de aur care erau în urechile lor şi i-au adus la Aaron.

4. Iar el i-a primit din mâna lor; şi după ce le-a făcut un viţel turnat, i-a dat formă cu o daltă şi au spus: Israele, aceştia sunt dumnezeii tăi, care te-au scos din ţara Egiptului.

5. Şi când Aaron l-a văzut, a construit un altar înaintea lui; şi Aaron a făcut o proclamaţie şi a spus: Mâine este o sărbătoare pentru DOMNUL.

6. Şi s-au sculat devreme a doua zi şi au oferit ofrande arse şi au adus ofrande de pace; şi poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea şi s-a ridicat să joace.

Mânia lui Dumnezeu.

7. Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te, coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-au corupt;

8. S-au abătut repede de pe calea pe care le-am poruncit-o; ei şi-au făcut un viţel turnat şi i s-au închinat şi i-au sacrificat şi au spus: Aceştia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului.

9. Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Am văzut acest popor şi, iată, acesta este un popor îndărătnic;

10. De aceea, acum lasă-mă, ca furia mea să se încingă împotriva lor şi să îi mistui; şi voi face din tine o naţiune mare.

11. Şi Moise a implorat pe DOMNUL Dumnezeul său şi a spus: DOAMNE, de ce se încinge furia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu o mână tare?

12. Pentru ce să vorbească egiptenii şi să spună: Pentru nenorocire i-a scos afară, ca să îi ucidă în munţi şi să îi mistuie de pe faţa pământului? Întoarce-te de la furia ta înverşunată şi pocăieşte-te de acest rău împotriva poporului tău.

13. Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, servitorii tăi, cărora le-ai jurat prin tine însuţi şi le-ai spus: Voi înmulţi sămânţa ca stelele cerului şi toată această ţară despre care am vorbit o voi da seminţei voastre şi o vor moşteni pentru totdeauna.

14. Şi DOMNUL s-a pocăit de răul pe care s-a gândit să îl facă poporului său.

Mânia lui Moise.

15. Şi Moise s-a întors şi a coborât de pe munte şi cele două table ale mărturiei erau în mâna sa: tablele erau scrise pe amândouă părţile; pe o parte şi pe cealaltă parte erau ele scrise.

16. Şi tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.

17. Şi când a auzit Iosua zgomotul poporului pe când strigau, i-a spus lui Moise: Este zgomot de război în tabără.

18. Dar el a spus: Nu este vocea celor ce strigă din cauza victoriei, nici nu este vocea celor ce strigă din cauză că sunt învinşi, ci aud zgomotul celor ce cântă.

19. Şi s-a întâmplat, imediat ce s-a apropiat el de tabără, că a văzut viţelul şi dansul; şi mânia lui Moise s-a încins şi a aruncat tablele din mâinile sale şi le-a spart sub munte.

20. Şi a luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc şi l-a măcinat până la pulbere şi a împrăştiat pulberea pe apă şi a făcut pe copiii lui Israel să bea din ea.

21. Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ce ţi-a făcut poporul acesta, încât ai adus un aşa mare păcat peste ei?

22. Şi Aaron a spus: Să nu se încingă mânia domnului meu; cunoşti poporul, că ei sunt puşi pe ticăloşie.

23. Fiindcă mi-au spus: Fă-ne dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cât despre acest Moise, bărbatul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.

24. Iar eu le-am spus: Oricine are ceva aur, să îl desfacă. Aşa că mi l-au dat; atunci l-am aruncat în foc şi a ieşit acest viţel.

Măcelul.

25. Şi după ce Moise a văzut că oamenii erau goi (pentru că Aaron i-a făcut goi spre ruşinea lor printre duşmanii lor),

26. Atunci Moise a stat în picioare în poarta taberei şi a spus: Cine este de partea DOMNULUI? Acela să vină la mine. Şi toţi fiii lui Levi s-au adunat la el.

27. Iar el le-a spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeu al lui Israel: Să-şi pună fiecare bărbat sabia la coapsă şi să intre şi să iasă de la poartă la poartă prin tabără, şi fiecare bărbat să ucidă pe fratele său şi fiecare bărbat pe însoţitorul său şi fiecare bărbat pe vecinul său.

28. Şi copiii lui Levi au făcut conform cuvântului lui Moise: şi au căzut din popor în acea zi în jur de trei mii de bărbaţi.

29. Pentru că Moise a spus: Astăzi, consacraţi-vă pe voi înşivă DOMNULUI, fiecare bărbat peste fiul său şi peste fratele său, ca astăzi să vă dăruiască o binecuvântare.

Moise se roagă pentru popor.

30. Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Moise a spus poporului: Aţi păcătuit un mare păcat; şi acum voi urca la DOMNUL; poate voi face ispăşire pentru păcatul vostru.

31. Şi Moise s-a întors la DOMNUL şi a spus: Oh, acest popor a păcătuit un mare păcat şi şi-au făcut dumnezei de aur.

32. Totuşi acum dacă voieşti, iartă păcatul lor; şi dacă nu, şterge-mă, te rog eu, din cartea ta pe care ai scris-o.

33. Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Oricine a păcătuit împotriva mea, pe el îl voi şterge din cartea mea.

34. De aceea acum du-te, condu poporul la locul despre care ţi-am vorbit: iată, Îngerul meu va merge înaintea ta; totuşi în ziua cercetării, voi pedepsi păcatul lor peste ei.