Eclesiastul 5

1. Păzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi pregăteşte-te mai bine să asculţi decât să aduci sacrificiul proştilor, pentru că ei nu iau în considerare că fac rău.

2. Nu fi pripit cu gura ta şi nu îţi lăsa inima să se grăbească să rostească vreun lucru înaintea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ; de aceea cuvintele tale să fie puţine.

3. Pentru că visul vine din mulţimea treburilor, şi vocea unui prost se cunoaşte prin mulţimea cuvintelor.

4. Când faci o promisiune lui Dumnezeu, nu întârzia să o împlineşti, fiindcă el nu are plăcere în proşti; împlineşte ce ai promis.

5. Mai bine este să nu promiţi, decât să promiţi şi să nu împlineşti.

6. Nu permite gurii tale să îţi provoace carnea să păcătuiască, nici nu spune înaintea îngerului, că aceasta a fost o eroare, pentru ce să se mânie Dumnezeu la vocea ta şi să distrugă lucrarea mâinilor tale?

7. Căci în mulţimea viselor şi în multe cuvinte sunt de asemenea multe deşertăciuni; dar teme-te de Dumnezeu.

8. Dacă vezi oprimarea săracului şi pervertirea violentă a judecăţii şi justiţiei într-o provincie, nu te mira de acest lucru, pentru că cel mai înalt decât cel mai înalt dă atenţie; şi este mai înalt decât ei.

9. Mai mult, folosul pământului este pentru toţi; împăratul însuşi este servit din ale câmpului.

10. Cel ce iubeşte argintul nu se va sătura cu argint, nici cel ce iubeşte abundenţa, cu creştere; aceasta este de asemenea deşertăciune.

11. Când bunurile cresc, se înmulţesc cei ce le mănâncă; şi ce este mai de folos pentru proprietarii lor, decât să privească pe aceştia cu ochii lor.

12. Somnul unui muncitor este dulce, fie că mănâncă puţin sau mult; dar abundenţa celui bogat nu îl va lăsa să doarmă.

13. Este un rău aspru pe care l-am văzut sub soare, adică, bogăţii păstrate spre vătămarea celor ce le stăpânesc.

14. Dar acele bogăţii pier printr-o osteneală rea; iar el naşte un fiu şi nu este nimic în mâna lui.

15. Aşa cum a ieşit din pântecele mamei lui, gol, se va întoarce pentru a merge precum a venit şi nu va lua nimic din munca lui pe care să o ducă în mâna lui.

16. Şi acesta de asemenea este un rău aspru, că în toate privinţele aşa cum el a venit, astfel va merge; şi ce folos are cel care a muncit pentru vânt?

17. Şi în toate zilele lui mănâncă în întuneric, şi are multă întristare şi furie în boala lui.

18. Iată, ce am văzut este bine şi frumos: ca omul să mănânce şi să bea şi să se bucure de binele a toată munca sa, pe care o ia sub soare, în toate zilele vieţii sale pe care Dumnezeu i-o dă, pentru că aceasta este partea lui.

19. Fiecare om de asemenea căruia Dumnezeu i-a dat bogăţii şi avere şi i-a dat putere să mănânce din ele şi să îşi ia partea lui şi să se bucure în munca lui; acesta este darul lui Dumnezeu.

20. Pentru că el nu îşi va aminti mult zilele vieţii sale, pentru că Dumnezeu îi răspunde în bucuria inimii sale.