Cantarea cantarilor 7

1. Cât de minunate sunt picioarele tale cu sandale, fiică de prinţ! Rotunjimile coapselor tale sunt ca bijuterii, lucrarea mâinilor unui meşteşugar iscusit.

2. Buricul tău este ca o cupă rotundă, căruia nu îi lipseşte licoarea; pântecele tău o movilă de grâu înconjurată cu crini.

3. Cei doi sâni ai tăi sunt ca două căprioare tinere ce sunt gemene.

4. Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi precum iazurile în Hesbon, de lângă poarta Batrabimului; nasul tău este ca turnul Libanului care priveşte spre Damasc.

5. Capul tău, peste tine, este precum Carmelul, şi părul capului tău ca purpura; împăratul este ţinut în galeriile tale.

6. Cât de frumoasă şi cât de plăcută eşti tu, iubirea mea, pentru desfătări!

7. Această statură a ta este ca un palmier şi sânii tăi ca ciorchini de struguri.

8. Am spus: Mă voi urca în palmier, îi voi apuca crengile; acum de asemenea sânii tăi vor fi ca ciorchinii viţei şi mirosul feţei tale ca mere;

9. Şi cerul gurii tale, pentru preaiubitul meu, ca cel mai bun vin care curge cu dulceaţă, făcând buzele celor adormiţi să vorbească.

10. Eu sunt a preaiubitului meu şi dorinţa lui este spre mine.

11. Vino, preaiubitul meu, să mergem în câmp; să găzduim în sate.

12. Să ne urcăm devreme la vii; să vedem dacă viţa înfloreşte, dacă floarea strugurilor se arată şi dacă rodiile înmuguresc; acolo îţi voi da iubirile mele.

13. Mandragorele răspândesc miros şi la porţile noastre sunt tot felul de fructe plăcute, noi şi vechi, pe care le-am întins pentru tine, preaiubitul meu.