Apocalipsa 4

1. După aceasta, m-am uitat şi, iată, o uşă era deschisă în cer; şi prima voce pe care am auzit-o era ca a unei trâmbiţe care vorbea cu mine şi a spus: Urcă-te aici şi îţi voi arăta lucrurile care trebuie să fie de aici înainte.

2. Şi imediat am fost în duhul; şi, iată, un tron era aşezat în cer şi pe tron şedea cineva.

3. Şi cel ce şedea era la vedere asemănător pietrei de jasp şi de sardonix; şi era un curcubeu de jur împrejurul tronului, la vedere asemănător smaraldului.

4. Şi de jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de scaune; şi pe scaune am văzut douăzeci şi patru de bătrâni, şezând, îmbrăcaţi în haine albe; şi aveau pe capetele lor coroane de aur.

5. Şi din tron ieşeau fulgere şi tunete şi voci; şi erau şapte lămpi de foc, arzând înaintea tronului, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

6. Şi înaintea tronului era o mare de sticlă, asemănătoare cristalului; şi în mijlocul tronului şi de jur împrejurul tronului, se aflau patru fiinţe vii pline de ochi în faţă şi în spate.

7. Şi prima fiinţă vie era asemănătoare leului, şi a două fiinţă vie era asemănătoare viţelului, şi a treia fiinţă vie avea faţă ca un om, şi a patra fiinţă vie era asemănătoare unei acvile zburând.

8. Şi cele patru fiinţe vii aveau fiecare din ele şase aripi împrejur; şi erau pline de ochi pe dinăuntru; şi nu au odihnă zi şi noapte, spunând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu Atotputernic, care era şi care este şi care vine.

9. Şi când acele fiinţe vii dau glorie şi onoare şi mulţumire celui ce şade pe tron, care trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna,

10. Cei douăzeci şi patru de bătrâni cad jos înaintea celui ce şade pe tron şi se închină celui ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna şi îşi aruncă coroanele înaintea tronului, spunând:

11. Tu eşti demn Doamne să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că ai creat toate lucrurile şi pentru plăcerea ta sunt şi au fost create.