2 Tesaloniceni 2

1. Şi vă implorăm, fraţilor, referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi adunarea noastră la el,

2. Ca voi să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în minte, nici tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă ca de la noi, de parcă ziua lui Cristos este aici.

3. Nimeni să nu vă înşele în niciun fel, pentru că ziua aceea nu va veni înainte să vină o apostazie şi să fie revelat omul păcatului, fiul pieirii,

4. Care se opune şi se înalţă pe sine însuşi peste tot ce este numit Dumnezeu sau lucru ce este demn de închinare; aşa că el, ca Dumnezeu, şade în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine însuşi că este Dumnezeu.

5. Nu vă amintiţi că, atunci când încă eram cu voi, v-am spus acestea?

6. Şi acum ştiţi ce îl opreşte ca să fie revelat el la timpul său.

7. Fiindcă misterul nelegiuirii lucrează deja, numai că cel ce îl opreşte acum îl va opri până când va fi luat din cale.

8. Şi atunci va fi revelat acel Nelegiuit, pe care Domnul îl va mistui cu duhul gurii sale şi îl va nimici cu strălucirea venirii sale,

9. Cel nelegiuit, a cărui venire este după lucrarea lui Satan, cu toată puterea şi semnele şi minunile mincinoase,

10. Şi cu toată înşelătoria nedreptăţii în cei ce pier, pentru că nu au primit dragostea adevărului, ca să fie salvaţi.

11. Şi din această cauză Dumnezeu le va trimite o puternică amăgire, ca ei să creadă o minciună,

12. Pentru a fi damnaţi toţi cei ce nu au crezut adevărul ci şi-au găsit plăcerea în nedreptate.

13. Dar noi suntem datori să aducem totdeauna mulţumiri lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Domnul, pentru că Dumnezeu v-a ales de la început pentru salvare prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului,

14. La care v-a chemat prin evanghelia noastră, pentru obţinerea gloriei Domnului nostru, Isus Cristos.

15. De aceea, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi tradiţiile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.

16. Iar însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, adică Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat mângâiere veşnică şi bună speranţă prin har,

17. Să vă încurajeze inimile şi să vă întărească în fiecare cuvânt bun şi lucrare.