2 Petru 2

1. Dar au fost şi falşi profeţi în popor, aşa cum vor fi falşi învăţători printre voi, care vor introduce în ascuns erezii damnabile, negând chiar pe Domnul care i-a răscumpărat, şi îşi aduc asupra lor o nimicire grabnică.

2. Şi mulţi vor urma căile lor nimicitoare, din cauza cărora calea adevărului va fi vorbită de rău.

3. Şi prin lăcomie, cu vorbe prefăcute, vor face comerţ pe seama voastră; judecata lor din vechime nu întârzie, şi damnarea lor nu aţipeşte.

4. Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat jos în iad şi i-a predat în lanţurile întunericului, să fie păstraţi pentru judecată,

5. Şi nu a cruţat vechea lume, ci a păzit pe Noe, al optulea om, un predicator al dreptăţii, aducând potopul asupra lumii celor neevlavioşi;

6. Şi a prefăcut cetăţile Sodomei şi Gomorei în cenuşă, le-a condamnat la dărâmare, făcându-le un exemplu pentru cei ce după aceea ar trăi în stricăciune;

7. Şi a scăpat pe dreptul Lot, chinuit în comportarea desfrânată a celor stricaţi,

8. (Fiindcă acel bărbat drept, locuind printre ei, prin vedere şi auzire îşi chinuia zi de zi sufletul lui drept cu faptele lor nelegiuite);

9. Domnul ştie cum să scape pe cei evlavioşi din ispite şi să păstreze pe cei nedrepţi pentru ziua judecăţii pentru a fi pedepsiţi,

10. Dar mai ales pe cei ce merg după carne în pofta necurăţiei şi dispreţuiesc domnia. Înfumuraţi, aroganţi, nu se sperie să vorbească rău despre demnităţi,

11. Pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc împotriva lor o acuzaţie defăimătoare înaintea Domnului.

12. Dar aceştia, ca dobitoace fără raţiune din fire, făcute pentru a fi prinse şi nimicite, vorbesc rău despre cele ce nu înţeleg; şi vor pieri complet în propria lor corupţie;

13. Şi vor primi plata nedreptăţii ca uni care consideră o plăcere să se destrăbăleze în timpul zilei. Pete şi cusururi sunt ei, chefuind în propriile lor înşelăciuni în timp ce sărbătoresc cu voi,

14. Având ochii plini de adulter şi neputându-se opri de la păcat; seducând suflete instabile, având o inimă antrenată cu practici lacome; copii blestemaţi,

15. Care au părăsit calea dreaptă şi s-au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,

16. Dar a fost mustrat pentru nelegiuirea sa, măgăriţa mută, vorbind cu vocea omului, s-a împotrivit nebuniei profetului.

17. Aceştia sunt fântâni fără apă, nori purtaţi de furtună, cărora negura întunericului le este rezervată pentru totdeauna.

18. Căci ei, vorbind cuvinte umflate ale deşertăciunii, seduc prin poftele cărnii, prin multă desfrânare, pe cei ce, într-adevăr, au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.

19. În timp ce le promit libertate, ei înşişi sunt robi ai corupţiei; fiindcă de cine este cineva învins, de acela şi este dus în robie.

20. Căci, scăpând de contaminările lumii prin cunoaşterea Domnului şi Salvatorului Isus Cristos, dacă sunt din nou ademeniţi în acestea şi învinşi, starea lor de pe urmă este mai rea decât cea dintâi.

21. Fiindcă ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă dată lor.

22. Dar li s-a întâmplat conform cu adevăratul proverb: Câinele se întoarce la vărsătura lui, şi scroafa scăldată, la tăvăleala ei în mocirlă.