2 Imparati 23

Nimicirea închinării la idoli.

1. Şi împăratul a trimis şi ei au adunat la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.

2. Şi împăratul s-a urcat la casa DOMNULUI, şi toţi bărbaţii lui Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului s-au urcat cu el, şi preoţii şi profeţii şi tot poporul, deopotrivă mic şi mare; şi el a citit în urechile lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în casa DOMNULUI.

3. Şi împăratul a stat în picioare lângă un stâlp şi a făcut un legământ înaintea DOMNULUI, de a umbla în urma DOMNULUI şi de a păzi poruncile lui şi mărturiile lui şi statutele lui, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, pentru a împlini cuvintele acestui legământ care erau scrise în această carte. Şi tot poporul a stat în picioare pentru legământ.

4. Şi împăratul i-a poruncit lui Hilchia, marele preot, şi preoţilor de rangul al doilea şi păzitorilor uşii, să scoată din templul DOMNULUI toate vasele care fuseseră făcute pentru Baal şi pentru dumbravă şi pentru toată oştirea cerului; şi le-a ars în afara Ierusalimului în câmpurile Chedronului şi a adus cenuşa lor la Betel.

5. Şi a înlăturat pe preoţii idolatri, pe care împăraţii lui Iuda îi rânduiseră să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în locurile de jur împrejurul Ierusalimului; de asemenea pe cei care ardeau tămâie lui Baal, soarelui şi lunii şi planetelor şi întregii oştiri a cerului.

6. Şi el a scos dumbrava Astarteei din casa DOMNULUI, afară din Ierusalim, la pârâul Chedron, şi a ars-o la pârâul Chedron şi a călcat-o mărunt în praf şi a aruncat praful pe mormintele copiilor poporului.

7. Şi a dărâmat casele sodomiţilor, care erau lângă casa DOMNULUI, unde femeile ţeseau perdele pentru dumbravă.

8. Şi a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a pângărit înălţimile unde preoţii arseseră tămâie, de la Gheba la Beer-Şeba; şi a dărâmat înălţimile porţilor care erau la intrarea porţii lui Iosua, guvernatorul cetăţii, care erau la stânga unui om la poarta cetăţii.

9. Totuşi, preoţii înălţimilor nu au urcat la altarul DOMNULUI, în Ierusalim, ci au mâncat azima printre fraţii lor.

10. Şi el a pângărit Tofetul, care este în valea copiilor lui Hinom, ca niciun om să nu treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc pentru Moloh.

11. Şi a înlăturat caii, pe care împăraţii lui Iuda îi dăduseră soarelui, la intrarea casei DOMNULUI, lângă camera lui Netan-Melec cameristul, care era în împrejurimi, şi a ars carele soarelui cu foc.

12. Şi împăratul a dărâmat altarele care erau pe acoperişul camerei de sus a lui Ahaz, pe care împăraţii lui Iuda le făcuseră, şi altarele pe care Manase le făcuse în cele două curţi ale casei DOMNULUI şi le-a sfărâmat de acolo şi le-a aruncat praful în pârâul Chedron.

13. Şi împăratul a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, care erau în dreapta muntelui stricăciunii, pe care Solomon, împăratul lui Israel, le construise pentru Astarteea, urâciunea sidonienilor, şi pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Milcom, urâciunea copiilor lui Amon.

14. Şi a spart în bucăţi idolii şi a tăiat dumbrăvile şi a umplut locurile lor cu oasele oamenilor.

15. Mai mult, altarul care era în Betel şi înălţimea pe care a făcut-o Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, deopotrivă acel altar şi înălţimea le-a dărâmat şi a ars înălţimea şi a călcat-o mărunt în praf şi a ars dumbrava.

Mormântul proorocului din Iuda.

16. Şi pe când Iosia se întorcea, a văzut mormintele care erau acolo pe munte şi a trimis şi a luat oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, conform cuvântului DOMNULUI pe care îl vestise omul lui Dumnezeu, care vestise aceste cuvinte.

17. Atunci el a spus: Ce titlu este acesta pe care îl văd? Şi bărbaţii cetăţii i-au zis: Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a vestit aceste lucruri pe care tu le-ai făcut împotriva altarului din Betel.

18. Iar el a spus: Lăsaţi-l; să nu îi mişte nimeni oasele. Astfel ei au lăsat oasele lui, împreună cu oasele profetului care ieşise din Samaria.

19. Şi Iosia a îndepărtat de asemenea toate casele înălţimilor care erau în cetăţile Samariei, pe care împăraţii lui Israel le făcuseră ca să provoace pe DOMNUL la mânie şi le-a făcut conform cu toate faptele pe care le făcuse în Betel.

20. Şi a ucis pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars oase de oameni pe ele; şi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paştelor.

21. Şi împăratul a poruncit întregului popor, spunând: Ţineţi paştele pentru DOMNUL Dumnezeul vostru, precum este scris în cartea acestui legământ.

22. Într-adevăr, nu fusese ţinut un asemenea paşte din zilele judecătorilor care judecaseră pe Israel, nici în toate zilele împăraţilor lui Israel, nici a împăraţilor lui Iuda;

23. Dar în al optsprezecelea an al împăratului Iosia a fost ţinut acest paşte pentru DOMNUL în Ierusalim.

24. Mai mult, pe lucrătorii cu demoni şi pe vrăjitori şi chipurile şi idolii şi toate urâciunile, care se vedeau în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, Iosia le-a îndepărtat, ca să împlinească toate cuvintele legii care erau scrise în cartea pe care preotul Hilchia o găsise în casa DOMNULUI.

25. Şi asemenea lui nu a fost vreun împărat înainte de el, care să se fi întors la DOMNUL cu toată inima lui şi cu tot sufletul lui şi cu toată puterea lui, conform cu toată legea lui Moise; nici după el nu s-a ridicat vreunul asemenea lui.

26. Totuşi, DOMNUL nu s-a întors din înverşunarea marii sale mânii, cu care mânia lui fusese aprinsă împotriva lui Iuda, din cauza tuturor provocărilor cu care Manase îl provocase.

27. Şi DOMNUL a spus: Voi îndepărta de asemenea pe Iuda dinaintea feţei mele, precum am îndepărtat pe Israel, şi voi lepăda această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, şi casa despre care am zis: Numele meu va fi acolo.

28. Şi restul faptelor lui Iosia şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?

29. În zilele sale, Faraon-Neco, împăratul Egiptului, s-a urcat împotriva Asiriei la râul Eufrat; şi împăratul Iosia a mers împotriva lui; iar acela l-a ucis la Meghido, după ce l-a văzut.

30. Şi servitorii lui l-au dus mort într-un car de la Meghido şi l-au adus la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-au uns şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda.

31. Ioahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a început să domnească; şi a domnit trei luni la Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.

32. Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte taţii săi făcuseră.

33. Şi Faraon-Neco l-a legat la Ribla în ţara Hamatului, ca el să nu domnească în Ierusalim; şi a pus ţara la un tribut de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.

34. Şi Faraon-Neco l-a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, şi i-a schimbat numele în Ioiachim şi l-a luat pe Ioahaz; iar acesta a venit în Egipt şi a murit acolo.

35. Şi Ioiachim i-a dat argintul şi aurul lui Faraon; dar a impozitat ţara pentru a da banii conform poruncii lui Faraon: a luat argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare conform impozitării lui, pentru a-l da lui Faraon-Neco.

Ioiachim, împăratul lui Iuda.

36. Ioiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Zebuda, fiica lui Pedaia din Ruma.