1 Samuel 17

Războiul cu Filistenii.

1. Şi filistenii şi-au adunat armatele pentru bătălie şi s-au adunat la Soco, care aparţine lui Iuda, şi şi-au înălţat corturile între Soco şi Azeca, în Efes-Damim.

2. Şi Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au înălţat corturile lângă valea Elah şi s-au desfăşurat pentru bătălie împotriva filistenilor.

3. Şi filistenii stăteau pe un munte într-o parte şi Israel stătea pe un munte în cealaltă parte; şi era o vale între ei.

4. Şi a ieşit un luptător din tabăra filistenilor, pe nume Goliat, din Gat, a cărui înălţime era de şase coţi şi o palmă.

5. Şi avea un coif de aramă pe capul său şi era înarmat cu o haină de zale; şi greutatea hainei era de cinci mii de şekeli de aramă.

6. Şi avea gambiere de aramă peste fluierele picioarelor sale şi un scut de aramă între umerii săi.

7. Şi mânerul suliţei sale era ca sulul unui ţesător şi capul suliţei sale cântărea şase sute de şekeli de fier; şi purtătorul scutului său mergea înaintea lui.

8. Şi el a stat în picioare şi a strigat către armatele lui Israel şi le-a spus: De ce aţi ieşit să vă desfăşuraţi de bătălie? Nu sunt eu filistean şi voi servitorii lui Saul? Alegeţi-vă un om pentru voi şi să coboare la mine.

9. Dacă este în stare să se lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi vom fi servitorii voştri; dar dacă îl înving şi îl ucid, atunci voi să fiţi servitorii noştri şi să ne serviţi.

10. Şi filisteanul a spus: Ocărăsc armatele lui Israel în această zi; daţi-mi un om, ca să ne luptăm.

11. Când Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au descurajat şi s-au înfricoşat foarte mult.

David şi Goliat.

12. Şi David era fiul acelui efratit din Betleem-Iuda, al cărui nume era Isai; şi el avea opt fii; şi bărbatul era considerat printre oameni ca un bătrân în zilele lui Saul.

13. Şi cei trei fii mai mari ai lui Isai au mers şi l-au urmat pe Saul la bătălie; şi numele celor trei fii ai săi care au mers la bătălie erau: Eliab, întâiul născut, şi următorul după el, Abinadab, şi al treilea, Şama.

14. Şi David era cel mai tânăr şi cei trei mai mari l-au urmat pe Saul.

15. Dar David a mers şi s-a întors de la Saul ca să pască oile tatălui său în Betleem.

16. Şi filisteanul se apropia dimineaţa şi seara; şi s-a înfăţişat patruzeci de zile.

17. Şi Isai i-a spus lui David, fiul său: Ia acum pentru fraţii tăi o efă din aceste grâne prăjite şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără la fraţii tăi;

18. Şi du aceste zece caşuri căpeteniei peste mie şi uită-te cum se comportă fraţii tăi şi ia un semn de la ei.

19. Şi Saul şi ei şi toţi bărbaţii lui Israel erau în valea Elah, luptându-se cu filistenii.

20. Şi David s-a sculat devreme dimineaţă şi a lăsat oile cu un păzitor şi şi-a luat sarcina şi a mers, precum Isai îi poruncise; şi a ajuns la şanţ de apărare, în timp ce oştirea ieşea la bătălie şi striga de bătălie.

21. Fiindcă israeliţii şi filistenii se desfăşuraseră de bătălie, armată contra armată.

22. Şi David şi-a lăsat bagajul în mâna celui care păzea bagajele şi a alergat la armată şi a venit şi a salutat pe fraţii săi.

23. Şi pe când el vorbea cu ei, iată, s-a urcat din armatele filistenilor luptătorul, filisteanul din Gat, pe nume Goliat, şi a vorbit cu aceleaşi cuvinte; şi David le-a auzit.

24. Şi toţi bărbaţii lui Israel, când l-au văzut pe bărbatul acela, au fugit din faţa lui şi s-au temut foarte mult.

25. Şi bărbaţii lui Israel au spus: Aţi văzut pe acest bărbat care s-a urcat? Cu siguranţă pentru a ocărî pe Israel s-a urcat; şi aşa va fi, că pe bărbatul care îl ucide, împăratul îl va îmbogăţi cu mari bogăţii; şi îi va da pe fiica sa şi va face liberă casa tatălui său în Israel.

26. Şi David a vorbit bărbaţilor care stăteau lângă el, spunând: Ce se va face omului care va ucide pe acest filistean şi va îndepărta ocara de la Israel? Pentru că cine este acest filistean necircumcis, ca să provoace armatele Dumnezeului cel viu?

27. Şi poporul i-a răspuns în acest fel, zicând: Astfel se va face omului care îl ucide.

28. Şi Eliab, fratele său cel mai mare, a auzit când el a vorbit cu bărbaţii aceia; şi mânia lui Eliab s-a aprins împotriva lui David şi a spus: De ce ai coborât tu aici? Şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Cunosc mândria ta şi răutatea inimii tale, pentru că ai coborât să vezi bătălia.

29. Şi David a spus: Ce am făcut acum? Nu este aceasta un motiv destul de bun?

30. Şi s-a întors de la el către un altul şi a vorbit la fel; şi poporul i-a răspuns din nou ca întâia dată.

31. Şi când cuvintele pe care le-a vorbit David au fost auzite, ei le-au repetat înaintea lui Saul; şi el a trimis după el.

32. Şi David i-a spus lui Saul: Să nu tremure inima nimănui din cauza lui; servitorul tău va merge şi va lupta cu acest filistean.

33. Şi Saul i-a spus lui David: Tu nu eşti în stare să mergi împotriva acestui filistean ca să lupţi cu el, căci nu eşti decât un tânăr şi el un bărbat de război din tinereţea lui.

34. Şi David i-a spus lui Saul: Servitorul tău păzea oile tatălui său şi au venit un leu şi un urs şi au luat un miel din turmă;

35. Şi am ieşit după el şi l-am lovit şi l-am eliberat din gura lui; şi, când s-a ridicat împotriva mea, l-am apucat de barbă şi l-am lovit şi l-am ucis.

36. Servitorul tău a ucis şi pe leu şi pe urs; şi acest filistean necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru că a provocat armatele Dumnezeului cel viu.

37. Şi David a mai spus: DOMNUL, care m-a eliberat din laba leului şi din laba ursului, el mă va elibera din mâna acestui filistean. Şi Saul i-a spus lui David: Du-te şi DOMNUL fie cu tine.

38. Şi Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa şi i-a pus un coif de aramă pe cap; de asemenea l-a îmbrăcat cu o haină de zale.

39. Şi David şi-a încins sabia peste armura sa şi a încercat să meargă, pentru că nu le încercase. Şi David i-a spus lui Saul: Nu pot să merg cu acestea, pentru că niciodată nu le-am încercat. Şi David le-a luat de pe el.

40. Şi şi-a luat toiagul în mână şi şi-a ales cinci pietre netede din pârâu şi le-a pus în sacul de păstor pe care îl avea, în traistă, şi praştia lui era în mâna lui; şi s-a apropiat de filistean.

41. Şi filisteanul a înaintat şi s-a apropiat de David; şi omul care purta scutul mergea înaintea lui.

42. Şi când filisteanul s-a uitat şi l-a văzut pe David, l-a dispreţuit, pentru că era doar un tânăr şi rumen şi cu o înfăţişare frumoasă.

43. Şi filisteanul i-a spus lui David: Sunt eu câine, de vii la mine cu toiege? Şi filisteanul l-a blestemat pe David pe dumnezeii săi.

44. Şi filisteanul i-a spus lui David: Vino la mine şi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.

45. Atunci David a spus filisteanului: Tu vii la mine cu o sabie şi cu o suliţă şi cu un scut; dar eu vin la tine în numele DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul armatelor lui Israel, pe care l-ai ocărât.

46. În această zi DOMNUL te va da în mâna mea şi te voi lovi şi îţi voi lua capul; şi voi da astăzi trupurile moarte ale oştirii filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor sălbatice ale pământului; şi tot pământul va cunoaşte că este un Dumnezeu în Israel.

47. Şi toată această adunare va cunoaşte că DOMNUL salvează nu cu sabie, nici cu suliţă, pentru că bătălia este a DOMNULUI şi el vă va da în mâinile noastre.

48. Şi s-a întâmplat, după ce filisteanul s-a ridicat şi a înaintat şi s-a apropiat să îl întâlnească pe David, că David s-a grăbit şi a alergat spre armată să îl întâlnească pe filistean.

49. Şi David şi-a pus mâna în sac şi a luat de acolo o piatră şi a tras-o cu praştia; şi l-a lovit pe filistean în frunte, încât piatra s-a înfipt în fruntea lui; şi el a căzut cu faţa la pământ.

50. Astfel David l-a învins pe filistean cu o praştie şi cu o piatră şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis; dar nu era nicio sabie în mâna lui David.

51. De aceea David a alergat şi a stat în picioare pe filistean şi i-a luat sabia şi i-a scos-o din teacă şi l-a ucis şi i-a tăiat capul cu ea. Şi când filistenii au văzut că luptătorul lor era mort, au fugit.

52. Şi bărbaţii lui Israel şi ai lui Iuda s-au ridicat şi au strigat şi i-au urmărit pe filisteni până în vale şi până la porţile Ecronului. Şi răniţii filistenilor au căzut pe calea spre Şaaraim, chiar până la Gat şi până la Ecron.

53. Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au prădat corturile.

54. Şi David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim; dar armura sa a pus-o în cortul său.

55. Şi când Saul l-a văzut pe David că iese împotriva filisteanului, a spus lui Abner, căpetenia oştirii: Abner, al cui fiu este tânărul acesta? Şi Abner a spus: Precum sufletul tău trăieşte, o împărate, nu pot să spun.

56. Şi împăratul a spus: Întreabă al cui fiu este tânărul.

57. Şi pe când David se întorcea de la măcelul filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul cu capul filisteanului în mâna lui.

58. Şi Saul i-a spus: Al cui fiu eşti tu, tinere? Şi David a răspuns: Eu sunt fiul servitorului tău Isai betleemitul.