1 Samuel 14

Vitejia lui Ionatan.

1. Şi s-a întâmplat într-o zi, că Ionatan, fiul lui Saul, a spus tânărului care îi purta armura: Vino, să trecem la garnizoana filistenilor, care este de cealaltă parte. Dar nu a spus tatălui său.

2. Şi Saul a rămas în cea mai îndepărtată parte a Ghibei, sub un pom de rodii, care este în Migron; şi poporul care era cu el era cam şase sute de bărbaţi.

3. Şi Ahiia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul DOMNULUI în Şilo, purta un efod. Şi poporul nu ştia că Ionatan era plecat.

4. Şi între trecători, prin care Ionatan căuta să treacă la garnizoana filistenilor, era o stâncă ascuţită de o parte şi o stâncă ascuţită de cealaltă parte; şi numele uneia era Boţeţ şi numele celeilalte, Sene.

5. Vârful uneia era situat spre nord, în dreptul Micmaşului, şi celălalt spre sud, în dreptul Ghibei.

6. Şi Ionatan a spus tânărului care îi purta armele: Vino, să trecem la garnizoana acestor necircumcişi; poate că DOMNUL va lucra pentru noi, pentru că nu este vreo piedică pentru DOMNUL să salveze prin mulţi sau prin puţini.

7. Şi purtătorul său de arme i-a spus: Fă tot ce este în inima ta, întoarce-te; iată, eu sunt cu tine conform inimii tale.

8. Atunci a spus Ionatan: Iată, vom trece la aceşti oameni şi ne vom arăta lor.

9. Dacă ne spun astfel: Rămâneţi până venim noi la voi; atunci vom sta liniştiţi în locul nostru şi nu ne vom urca la ei.

10. Dar dacă ne spun astfel: Urcaţi la noi; atunci vom urca, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna noastră; şi aceasta va fi un semn pentru noi.

11. Şi amândoi s-au arătat garnizoanei filistenilor; şi filistenii au spus: Iată, evreii ies din găurile unde s-au ascuns.

12. Şi oamenii garnizoanei au răspuns lui Ionatan şi purtătorului său de arme şi au spus: Urcaţi la noi şi vă vom arăta ceva. Şi Ionatan a spus purtătorului său de arme: Urcă după mine, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel.

13. Şi Ionatan s-a urcat pe mâini şi pe picioare şi purtătorul său de arme după el; şi ei cădeau înaintea lui Ionatan şi purtătorul său de arme ucidea după el.

14. Şi acest prim măcel, pe care Ionatan şi purtătorul său de arme l-au făcut, a fost cam de douăzeci de oameni, pe o întindere cam de o jumătate de pogon de pământ, pe care o pereche de boi l-ar putea ara.

15. Şi a fost un tremur în tabără, în câmp şi în tot poporul; garnizoana şi jefuitorii, au tremurat şi ei, iar pământul s-a cutremurat; astfel a fost un foarte mare tremur.

16. Şi paznicii lui Saul din Ghibea lui Beniamin au privit; şi, iată, mulţimea se împrăştia şi se doborau unul pe altul.

17. Atunci a spus Saul poporului care era cu el: Număraţi acum şi vedeţi cine a plecat dintre noi. Şi după ce au numărat, iată, Ionatan şi purtătorul său de arme nu erau acolo.

18. Şi Saul i-a spus lui Ahiia: Adu aici chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel.

19. Şi s-a întâmplat, în timp ce Saul vorbea cu preotul, că zgomotul care era în oştirea filistenilor continua şi creştea; şi Saul a spus preotului: Trage-ţi mâna.

20. Şi Saul şi tot poporul care era cu el s-au adunat şi au venit la bătălie; şi, iată, sabia fiecărui om era împotriva semenului său: şi era o foarte mare nimicire.

21. Mai mult, evreii care erau cu filistenii de mai înainte, care se urcaseră cu ei în tabără din ţinutul dimprejur, chiar şi ei s-au întors să fie cu israeliţii care erau cu Saul şi cu Ionatan.

22. De asemenea, toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele Efraim, când au auzit că filistenii au fugit, chiar şi ei i-au urmărit necontenit în bătălie.

23. Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi; şi bătălia a trecut înspre Bet-Aven.

Ionatan în primejdie.

24. Şi bărbaţii lui Israel erau tulburaţi în acea zi, fiindcă Saul conjurase poporul, spunând: Blestemat fie omul care mănâncă mâncare până seara, până mă voi răzbuna de duşmanii mei. Astfel că nimeni din popor nu a gustat mâncare.

25. Şi toţi cei ai ţării au intrat într-o pădure şi era miere pe pământ.

26. Şi când poporul a intrat în pădure, iată, mierea picura; dar nimeni nu şi-a dus mâna la gură, pentru că poporul s-a temut de jurământ.

27. Dar Ionatan nu auzise când tatăl său poruncise poporului cu jurământ; de aceea şi-a întins capătul toiagului care era în mâna sa şi l-a înmuiat într-un fagure de miere şi şi-a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.

28. Atunci a răspuns unul din popor şi a zis: Tatăl tău cu stricteţe a poruncit poporului cu un jurământ, spunând: Blestemat fie omul care mănâncă ceva mâncare astăzi. Şi poporul era obosit.

29. Atunci Ionatan a spus: Tatăl meu a tulburat ţara; vedeţi, vă rog, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din această miere.

30. Cu cât mai mult poporul, dacă ar fi mâncat astăzi liber din prada duşmanilor săi, pe care a găsit-o? Nu ar fi fost acum un mai mare măcel între filisteni?

31. Şi au lovit pe filisteni în acea zi de la Micmaş până la Aialon; şi poporul era foarte obosit.

32. Şi poporul s-a năpustit asupra prăzii şi au luat oi şi boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ; şi poporul a mâncat cu sânge.

33. Atunci i-au spus lui Saul, spunând: Iată, poporul păcătuieşte împotriva DOMNULUI, în aceea că mănâncă cu sânge. Şi el a spus: Aţi încălcat porunca; rostogoliţi-mi acum o piatră mare.

34. Şi Saul a spus: Răspândiţi-vă printre popor şi spuneţi-le: Aduceţi-mi aici fiecare boul său şi fiecare oaia sa şi înjunghiaţi-le aici şi mâncaţi; şi nu păcătuiţi împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge. Şi tot poporul a adus în noaptea aceea fiecare boul său şi i-au înjunghiat acolo.

35. Şi Saul a zidit un altar DOMNULUI; acela a fost primul altar pe care l-a zidit el DOMNULUI.

36. Şi Saul a spus: Să coborâm după filisteni noaptea şi să îi prădăm până la lumina dimineţii; şi să nu lăsăm niciun om dintre ei. Iar ei i-au spus: Fă tot ce ţi se pare bine. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

37. Şi Saul a cerut sfat de la Dumnezeu: Să cobor după filisteni, îi vei da în mâna lui Israel? Dar el nu i-a răspuns în acea zi.

38. Şi Saul a spus: Apropiaţi-vă aici, toţi mai marii poporului şi discerneţi şi vedeţi prin cine a fost făcut acest păcat astăzi.

39. Fiindcă, precum DOMNUL, care salvează pe Israel, trăieşte, dacă ar fi prin Ionatan, fiul meu, va muri. Dar nu a fost niciun om din tot poporul care să îi răspundă.

40. Atunci a spus către tot Israelul: Staţi voi de o parte şi eu şi Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Şi poporul a spus lui Saul: Fă ce ţi se pare bine.

41. De aceea Saul a spus DOMNULUI Dumnezeul lui Israel: Dă un sorţ întreg. Şi Saul şi Ionatan au fost aleşi; dar poporul a scăpat.

42. Şi Saul a spus: Aruncaţi sorţi între mine şi Ionatan, fiul meu. Şi Ionatan a fost ales.

43. Atunci Saul i-a spus lui Ionatan: Spune-mi ce ai făcut. Şi Ionatan i-a spus şi a zis: Am gustat doar puţină miere cu capătul toiagului care era în mâna mea şi, iată, voi muri.

44. Şi Saul a răspuns: Astfel să facă Dumnezeu şi încă mai mult; fiindcă vei muri negreşit, Ionatane.

45. Şi poporul a spus lui Saul: Să moară Ionatan, care a lucrat această mare salvare în Israel? Nicidecum; precum DOMNUL trăieşte, niciun fir de păr din capul său nu va cădea la pământ, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu. Astfel poporul l-a salvat pe Ionatan, încât nu a murit.

46. Şi Saul a încetat să urmărească pe filisteni; şi filistenii au mers la locul lor.

Războaiele lui Saul şi neamul lui.

47. Astfel Saul a luat împărăţia peste Israel şi a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi de fiecare parte, împotriva Moabului şi împotriva copiilor lui Amon şi împotriva Edomului şi împotriva împăraţilor din Ţoba şi împotriva filistenilor; şi oriunde se întorcea, îi chinuia.

48. Şi a adunat o oştire şi a lovit pe amaleciţi şi a eliberat pe Israel din mâinile celor care îl jefuiau.

49. Şi, fiii lui Saul au fost: Ionatan şi Işvi şi Malchişua; şi numele celor două fiice ale sale erau acestea: numele celei întâi născute, Merab, şi numele celei mai tinere, Mical;

50. Şi numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ; şi numele căpeteniei oştirii sale era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51. Şi Chiş era tatăl lui Saul; şi Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel.

52. Şi a fost război greu împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul; şi când Saul vedea vreun bărbat tare, sau vreun viteaz, îl lua la el.