1 Corinteni 3

Dezbinările din Corint.

1. Şi eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unora spirituali, ci ca unora carnali, ca unor prunci în Cristos.

2. V-am dat lapte să beţi şi nu mâncare, fiindcă până acum nu eraţi în stare să purtaţi aceasta, şi nici chiar acum nu sunteţi în stare,

3. Fiindcă tot carnali sunteţi; fiindcă de vreme ce între voi este invidie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi voi carnali şi nu umblaţi voi conform oamenilor?

4. Deoarece când unul spune: Eu sunt al lui Pavel; şi altul: Eu sunt al lui Apolo; nu sunteţi voi carnali?

5. Cine atunci este Pavel şi cine Apolo, decât servitori prin care aţi crezut chiar aşa cum a dat Domnul fiecăruia?

6. Eu am sădit, Apolo a udat; dar Dumnezeu a dat creşterea.

7. Aşa că nici cel ce sădeşte nu este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu care dă creşterea.

8. Şi cel ce sădeşte şi cel ce udă una sunt; şi fiecare va primi propria lui răsplată conform cu propria lui muncă.

9. Fiindcă noi suntem conlucrători cu Dumnezeu; sunteţi câmpul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Încercarea focului.

10. Conform cu harul lui Dumnezeu care îmi este dat, ca un meşter zidar înţelept, am pus temelia, şi altul zideşte deasupra. Dar fiecare să ia seama cum zideşte deasupra.

11. Fiindcă nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Cristos.

12. Şi dacă cineva zideşte pe această temelie: aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie;

13. Lucrarea fiecăruia va fi arătată; fiindcă ziua aceea o va face cunoscută, pentru că va fi revelată prin foc; şi focul va încerca lucrarea fiecăruia, cum este.

14. Dacă lucrarea pe care cineva a zidit-o deasupra rămâne, va primi răsplată.

15. Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, va suferi pierdere; dar el însuşi va fi salvat, însă aşa ca prin foc.

Templul lui Dumnezeu.

16. Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

17. Dacă cineva spurcă templul lui Dumnezeu, pe el îl va nimici Dumnezeu; fiindcă templul lui Dumnezeu este sfânt, templu care sunteţi voi.

18. Nimeni să nu se înşele pe sine însuşi. Dacă cuiva dintre voi i se pare că este înţelept în această lume, să se facă prost, ca să fie înţelept.

19. Fiindcă înţelepciunea acestei lumi este prostie înaintea lui Dumnezeu. Căci este scris: El prinde pe înţelepţi în vicleniile lor.

20. Şi din nou: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, că sunt deşarte.

21. De aceea nimeni să nu se laude cu oameni. Fiindcă toate sunt ale voastre;

22. Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre;

23. Şi voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.