Titlul: În originalul grec, cartea poartă titlul: „Kala Loukon" - „după Luca".
Autorul: Din introducerile pe care le găsim la începutul „Evangheliei lui Luca" şi a cărţii „Faptele Apostolilor" se vede foarte clar că ambele au fost scrise de un singur autor: „Luca" şi că amîndouă au fost destinate aceluiaşi om: "Teofil". Cine a fost acest Luca?
1. Un tovarăş de călătorie al lui Pavel. Schimbarea de la „au trecut atunci prin Misia" din Fapte 16:8, la „După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia...” din 16:10 ne spune că Luca s-a alăturat apostolului Pavel la Troa. După aceasta, Luca a devenit tovarăşul de lucru nedespărţit al lui Pavel. Cu el a călătorit la Filipi (16:12), iar şase ani mai târziu tot cu el a plecat din Filipi (20:6). Au fost împreună la Ierusalim (21:17), cînd mulţimea dezlănţuită a încercat să-l linşeze pe Pavel. Au fost împreună în cei doi ani de detenţie la Cezareea (24:27 şi 27:1). Împreună au fost şi în călătoria plină de peripeţii înspre Roma, cînd s-a spart corabia cu ei (27:1 - 28:16). Împreună au fost la Roma, cu ocazia procesului judecat de Nero şi tot împreună au fost, se pare, şi în ultimele clipe dinainte de martirajul marelui apostol (Col. 4:14; 2 Tim.4:2; Filimon 24).
2. Medic iubit de apostoli. Aflăm lucrul acesta din încheierea scrisorii lui Pavel către Biserica din Colose: „Luca, doctorul prea iubit...” (Col. 4:14). Probabil că Luca a dat îngrijiri medicale multora şi în multe locuri, ajungînd să fie iubit şi preţuit de Biserici. Dacă citim bine, vedem că şi însoţirea cu Pavel s-a făcut într-o vreme cînd Pavel avea nevoie de îngrijire medicală datorită unui atac acut de boală a ochilor (compară „Galatia" din Fapte 16:6 cu „noi" din 16:10 şi Galateni 4:13-15)
Conţinutul cărţii: Evanghelia lui Luca poate fi numită Evanghelia Omului Isus Cristos. Această afirmaţie nu este o blasfemie care neagă dumnezeirea Celui născut în Nazaret, ci este o proclamare a „întrupării" care a făcut posibilă „ispăşirea şi răscumpărarea". Luca ni-L prezintă pe Domnul Isus ca descendent, nu numai al lui Avraam (lucrarea lui Matei), ci şi al lui ADAM, strămoşul tuturor oamenilor (vezi genealogia din cap. 3:23-38). Prin aceasta el îl aşează în şuvoiul scurgerii istoriei umane, ca Cel venit nu numai să participe deplin, dar şi să reaşeze omenirea în prerogativele pierdute de neascultarea lui Adam. Învierea Domnului Isus dintre cei morţi este dovada dată tuturor de Dumnezeu că „în Isus" se poate reveni „acasă". Viaţa veşnică este oferită încă o dată omenirii prin Golgota. Cristos a venit să se facă pentru un timp „ca noi" pentru a putea să ne facă pentru veşnicie „ca El".
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Faptul că a stat atît de mult alături de Pavel îl face pe Luca să fie legătura firească dintre Dumnezeul evreilor, prin apostolul neamurilor, către oamenii de pretutindeni. Influenţa exercitată de propovăduirea lui Pavel este evidentă în teologia Evangheliei scrisă de Luca. Remarcaţi cum la capitolul: „Instituirea Cinei Domnului" asemănările merg chiar şi pînă la folosirea aceloraşi cuvinte.
SCHIŢA CĂRŢII
Prefaţa: Metoda şi scopul scrierii, 1:1-4A.
I. Identificarea Fiului Omului, 1:5-4:13
A. Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul, 1:5-25
B. Anunţarea naşterii Fiului Omului, 1:26-56
C. Naşterea lui Ioan Botezătorul, 1:57-80
D. Naşterea Fiului Omului, 2:1-20
E. Isus ca prunc adus la Templu, 2:21-38
F. Isus ca şi copil adus la Templu, 2:39-52
G. Botezul Fiului Omului, 3:1-22
H. Genealogia Fiului Omului, 4:1-13
II. Slujirea Fiului Omului, 4:14-9:50
A. Începuturile slujirii Lui, 4:14-30
B. Autoritatea slujirii Lui, 4:31-6:11
C. Tovarăşii Săi de lucru, 6:12-49
1. Chemarea ucenicilor, 6:12-16
2. Caracteristicile ucenicilor, (Marea Predică), 6:17-49
D. Lucrările slujirii Lui, 7:1-9:50
1. slujirea celor bolnavi, 7:1-10
2. slujirea celor morţi, 7:11-17
3. slujirea celor îndoielnici, 7:18-35
4. slujirea celor păcătoşi, 7:36-50
5. alte slujiri, 8:1 -9:50
III. Lepădarea Fiului Omului, 9:51-19:27
A. Refuzat de samariteni, 9:51-56
B. Refuzat de oamenii din preajmă, 9:57-62
C. Trimiterea celor 70, 10:1-24
D. Refuzat de un învăţător al Legii, 10:25-37
E. Primit în Betania, 10:38-42
F. Despre rugăciune, 11:1-13
G. Refuzat de neam, 11:14-36
H. Refuzat de farisei şi cărturari, 11:37-54
I. Refuzat, dar îi mai învaţă o dată, 12:1-19:27
IV. Osîndirea Fiul Omului, 19:28-23:56
A. Duminică: 19:28-44
B. Luni: 19:45-48
C. Marţi: 20:1-21:38
D. Miercuri: 22:1-6
E. Joi: 22:7-53
F. Vineri: 22:54-23:55
G. Sîmbătă: 23:56
V. Biruinţa Fiului Omului, 24:1-53
A. Biruitor asupra morţii, 24:1-12
B. Împlinitor al profeţiilor, 24:13-35
C. Biruitor asupra îndoielilor ucenicilor, 24:36-43
D. Biruitor dăruit Bisericii, 24:44-48
E. Biruitor împărţind biruinţa, 24:49
F. Biruitor înălţat în slava, 24:50-53