„...mergeţi să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru" (Iosua 1:11). Este bucuria lui Dumnezeu să dăruiască, este datoria noastră să cucerim prin credinţă!
Pentru ostaşul crucii nu există nici o altă carte mai plină de încurajare şi de învăţătură ca această cronică a viteazului Iosua. Paginile ei mustesc de adevăruri spirituale valabile pentru copiii lui Dumnezeu din toate timpurile.
Titlul: Această carte este prima carte din Biblie care poartă numele autorului ei. De fapt, numele iniţial al acestui om a fost „Hoşeea" sau poate „Iehoşua" care se pot traduce prin perifrază: „Dumnezeu este Mîntuitorul". Pus în slujba Domnului încă de tînăr, omul acesta a devenit: „Iosua" care tradus înseamnă: „Robul Domnului" sau „Cel ce împlineşte lucrările Domnului".
Autorul: Este foarte clar că Iosua s-a născut în Egipt şi se prea poate să fi servit chiar în armata egipteană. În orice caz, îl găsim foarte priceput în tactica militară atunci cînd este aşezat în fruntea oştilor lui Israel să ducă lupta „din vale" împotriva amaleciţilor la Refidim (Exod 17:8-16). Iosua a fost aghiotantul lui Moise în timpul evenimentelor petrecute la muntele Sinai (Exod 24:13), iar ca reprezentant al tribului lui Efraim a făcut parte din grupul celor 12 iscoade care au fost trimise să cerceteze ţara Canaanului (Num 13:1-33). Iosua şi Caleb au fost singurii dintre cei 12 care au încurajat poporul să pornească deîndată la cucerirea ţării (Num. 14:6-9)
Data: 1.400-1.370 î.Cr. Cartea acopere o perioadă de aproximativ 25 de ani din istoria lui Israel.
Conţinutul cărţii: Cartea Iosua continuă acţiunea de la sfîrşitul cărţii Deuteronomul. După moartea lui Moise, Iosua devine noul conducător al poporului şi sub conducerea lui evreii duc campaniile de cucerire a Canaanului şi tot sub conducerea lui împart ţara între cele 12 seminţii ale lui Israel.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Întreaga carte este un tip cu semnificaţie spirituală. Tălmăcirea acestui tip este dată de Noul Testament în Evrei capitolele 3 şi 4. Aceste două capitole trebuiesc citite cu cea mai mare atenţie. Trecerea Iordanului şi cucerirea ţării este echivalată aici cu intrarea în prerogativele unei vieţi spirituale binecuvîntate prin unirea cu Cristos Isus nu după moartea noastră, ci încă din această viaţă. Canaanul este simbolul vieţii creştine abundente care este dăruită celor ce ştiu să avanseze prin credinţă. C.H. Spurgeon spunea: „Există o viaţă de plinătate creştină care este la fel de deosebită de viaţa creştină obişnuită, precum este aceasta de deosebită de viaţa de sărăcie spirituală a lumii". Canaanul le-a dat atunci evreilor: (1) odihnă, (2) abundenţă, (3) biruinţă. Aşa ceva este pregătit şi pentru cei ce se apropie cu credinţă de Domnul Isus: „Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale." (Evrei 4:8-11) „...noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna", despre care a vorbit El...” (Evrei 4:3)
Da, Canaanul a trebuit cucerit (Iosua 1:1-2), dar evreii trebuiau să facă aceasta nu prin forţa lor, ci prin credinţă (Deut. 7:1; Deut. 6:10-11; Lev. 26:6; Deut. 11:10-12). Forţa nu le-a folosit la nimic cînd păcatul i-a făcut să fie învinşi la Ai, dar credinţa şi ascultarea au dărîmat zidurile Ierihonului (Iosua 8; Iosua 6).
SCHIŢA CĂRŢII
I. INTRAREA ÎN CANAAN 1:1-5:12
a. Dumnezeu fi vorbeşte lui Iosua, 1:1-9
b. Iosua vorbeşte poporului, 1:10-15
c. Poporul făgăduieşte ascultare, 1:16-18
d. Iscodirea Ierihonului, Rahav, 2:1-24
e. Trecerea tordanului, 3:1-17
f. Pietre de aducere aminte, 4:1-24
g. Tăierea împrejur, 5:1-8
h. Roadele ţării, mana încetează, 5:9-12
II. CUCERIREA ŢĂRII 5:13-12:24
a. Căpetenia oştirii Domnului, 5:13-15
b. Cucerirea Ierihonului, 6:1-27
c. Nelegiuirea lui Acan, 7:1-26
d. Luarea cetăţii Ai, 8:1-29
e. Altarul de pe muntele Ebal, 8:30-35
CAMPANIA SUDICĂ
a. Împăraţii ţării se unesc 9:1 -2
b. Viclenia Gabaoniţilor, 9:3-27
c. Marea luptă de la Gabaon, 10:1-11
d. Soarele şi luna se opresc, 10:12-15
e. Uciderea celor cinci împăraţi, 10:16-27
f. Alte izbînzi ale lui Iosua, 10:28-43
CAMPANIA NORDICĂ
a. Marea bătălie de la apele Meron, 11:1-15
b. Cuceririle lui Iosua, 11:16-12:24
III. ÎMPĂRŢIREA ŢĂRII 13-24
a. Teritorii necucerite, 13:1-7
b. Împărţirea Transiordaniei, 13:8-33
ÎMPĂRŢIREA CANAANULUI
a. Ţinutul seminţiei lui Iuda, 14:1-15:63
b. Ţinutul seminţiei lui Beniamin, 16:1-10
c. Ţinutul seminţiei lui Manase, 17:1-18
d. Măsurarea teritoriului rămas, 18:1-10
e. Ţinutul lui Beniamin, 18:11-28
f. Ţinutul lui Simeon, 19:1-9
g. Ţinutul lui Zabulon, 19:10-16
h. Ţinutul lui Isahar, 19:17-23
i. Ţinutul lui Aşer, 19:24-31
î. Ţinutul lui Neftali, 19:32-39
j. Ţinutul lui Dan, 19:40-48
k Partea lui Iosua, 19:49-51
l. Cetăţile de scăpare, 20:1-9
m. Cetăţile Leviţilor, 21:1-45
n. Seminţiile din Transiordania, 22:1-34
o. Ultimele cuvinte ale lui Iosua, 23:1-16
p. Ultima adunare, 24:1-28
r. Moartea lui Iosua, 24:29-33