Hagai, Zaharia şi Maleahi sînt cei 3 profeţi care au fost ridicaţi de Dumnezeu între evrei după revenirea din robia babiloniană. Cărţile lor trebuiesc citite pe fondul evenimentelor istorice descrise de Ezra, Neemia şi Estera.
Titlul: Cartea poartă numele celui ce a scris-o: „Hagai". Acest nume este o prescurtare a lui „Hagaiah" şi se poate traduce prin „sărbătoarea Domnului".
Autorul: Numele lui Hagai este menţionat de 9 ori în textul cărţii (Hagai 1:1, 3, 12, 13; 2:1, 10, 13, 14, 20). Singura dată cînd mai este menţionat în altă carte a Bibliei (Ezra 5:1; 6:14) îl întîlnim pe profet activînd alături de Zaharia încercînd să trezească entuziasmului evreilor pentru rezidirea Templului.
Data: Timpul cînd a activat Hagai este foarte uşor de aflat din datele pe care ni le furnizează textul la începutul fiecărui capitol. Profetul şi-a rostit mesajele într-un interval de numai 4 luni, între l Septembrie şi 24 Decembrie 520 î.Cr. Ne aflăm la 15 ani după decretul dat de împăratul persan Cir, prin care s-a îngăduit evreilor să se reîntoarcă în ţara lor şi să-şi reclădească Templul.
Contextul istoric: În urma decretului dat de Cir (538 î.Cr.), o „rămăşiţă" din numărul total al evreilor răspîndiţi prin ţările imperiului s-au întors acasă. În convoiul condus de Zorobabel s-au înapoiat aproximativ 50.000 de iudei. Restul, estimat la cîteva milioane au preferat să rămînă prin ţinuturile în care îşi făcuseră un rost şi o situaţie, în ţară s-au întors mai ales preoţii, leviţii şi săracii. Entuziasmul reconstruirii pe ruinele trecutului glorios s-a spulberat însă repede sub povara greutăţilor şi sub ameninţările duşmanilor care nu vedeau cu ochi buni întărirea naţională şi refacerea religioasă a poporului ales (Ezra 4-6). Găsind că este mai uşor să aştepte vremuri mai prielnice, decît să rişte o înfruntare directă cu duşmanii, evreii au stopat orice încercare de reconstrucţie a Templului în anui 534 î.Cr. Au trecut aşa 14 ani de aşteptare, încet, încet poporul şi-a rezidit case pe temeliile vechilor aşezări ale Ierusalimului. Templul ieşise din preocupările lor. Preocuparea pentru progresul economic fusese luată ca scuză pentru neglijarea vieţii religioase de închinăciune. În acest context, Dumnezeu i-a ridicat pe Hagai şi pe Zaharia ca să mustre poporul şi ca să-i îndemne să reia reconstruirea casei Domnului. Zaharia a început să profeţească între cel de al doilea şi cel de al treilea mesaj rostit de Hagai. Sub impulsul îndemnurilor lor, poporul s-a apucat de treabă (520 î.Cr.) şi reconstrucţia a fost terminată în anui 516 î.Cr. (Ezra 6:15). Deşi pe afară totul părea în ordine, din Talmud aflăm că în această nouă clădire a Templului evreii nu au mai avut nici chivotul legămîntului şi nici Urim şi Tumim.
Conţinutul cărţii: Mesajul profetic rostit de Hagai a constat într-o serie de 4 cuvîntări. Conţinutul lor a alternat între mustrare (primul şi al treilea) şi încurajare (al doilea şi al patrulea). Poporul ajunsese mai preocupat cu înfrumuseţarea caselor proprii decît de refacerea casei Domnului. Această delăsare în problemele religioase n-a fost uşor de vindecat. Hagai a profeţit numai 4 luni, dar Dumnezeu l-a ridicat apoi pe Zaharia care a profeţit timp de 3 ani de zile. După ei, Dumnezeu a continuat să mustre şi să îndemne poporul prin Maleahi.
Mesajul proorocului Hagai este o chemare la o reaşezare a priorităţilor în ierarhia stabilită de Dumnezeu. El avertizează poporul de pericolul neglijenţei în slujirea Domnului. Hagai le arată evreilor că atîta timp cît ei nu se vor angaja să-l slujească pe Domnul, Dumnezeu le va încurca treburile şi le va opri binecuvîntarea: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui" (Hagai l:7, 9).
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea lui Hagai marchează o piatră de hotar în istoria lui Israel. Rezidirea Templului nu s-a făcut oricînd. Data fusese aleasă de Dumnezeu din veşnicie. Acesta a fost motivul pentru care, tocmai atunci, Domnul a trezit duhul lui Zorobabel prin lucrarea lui Hagai şi a lui Zaharia. Se împliniseră cei 70 de ani de „pustiire" rînduiţi de Dumnezeu asupra Ierusalimului şi asupra Templului. Ieremia anunţase că: „Ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de 70 de ani" (Ier. 25:11). La încheierea acestei perioade, îngerul din cartea profetului Zaharia întreabă: „Doamne al oştirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mîniat în aceşti şapte zeci de ani?" (Zah. 1:12). Profetul Hagai este cel trimis să anunţe celor din Ierusalim răspunsul Domnului: „Din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvîntarea Mea" (Hagai 2:19).
Mesajul cărţii: Întreaga întîmplare este o ilustraţie desăvîrşita pentru afirmaţia Domnului Isus Cristos din Matei 6:33: „Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra".
SCHIŢA CĂRŢII
I. ÎNDEMN LA REÎNCEPEREA REZIDIRII TEMPLULUI (1:1-15)
Expresia caracteristică: „Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa!"
II. ÎMBĂRBĂTARE ŞI ÎNCURAJARE (2:1-9)
Expresia caracteristică: „Fii tare... Căci Eu sînt cu voi şi Duhul Meu este în mijlocul vostru" (Hagai 2:4-5).
III. ÎNDEMNARE ŞI PROCLAMARE (2:10-19)
Expresia caracteristică: „Dar din ziua aceasta îmi voi da binecuvîntarea Mea" (Hagai 2:19).
IV. CONFIRMARE (2:20-23)
Expresia caracteristică: „În ziua aceea, te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales" (Hagai 2:23).