Cartea 2 Cronici este o dizertaţie istorică pe tema: Soarta unei naţiuni depinde de atitudinea ei faţă de Domnul. Cazul studiat este: „Împărăţia lui Iuda".
Titlul: Cartea este continuarea lucrării începute în cea dintîi carte a Cronicilor.
Autorul: Conţinutul Cronicilor se termină brusc cu o frază întreruptă la jumătate (2 Cron. 36:23). Continuarea ei se poate găsi în primele versete ale cărţii lui Ezra, cărturarul (Ezra 1:2-4). Concluzia firească ce se poate trage din această „coincidenţă" este că ambele cărţi au acelaşi autor, deşi numai cea din urmă îi poartă numele.
Data: După darea edictului lui Cir care a permis reîntoarcerea evreilor în Israel, probabil între anii 450-425 î.Cr. (1 Cron. 3:16-24; 9:1)
Conţinutul cărţii: 2 Cronici este o carte tragică cu un început glorios, dar cu un final teribil. Primele 9 capitole ne redau cei 40 de ani de domnie ai lui Solomon. Restul capitolelor se concentrează asupra istoriei împărăţiei lui Iuda pînă în vremea robiei babiloniene. Nu este cazul să zăbovim aici asupra fiecăruia dintre cei 20 de împăraţi care s-au succedat la tronul Ierusalimului. Este suficient să spunem că ei sînt analizaţi de autor prin prisma relaţiei personale pe care au avut-o ei cu Domnul. Ascensiunea sau declinul împărăţiei lui Israel nu s-au datorat factorilor economici său politici, ci stării lor spirituale în legătura lor cu Dumnezeu: „Şi în timpul cînd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească" (2 Cron. 26:5), „Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său" (2 Cron. 27:6), „Ahaz... El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului... Domnul, Dumnezeu l-a dat în mîinile împăratului Siriei" (2 Cron. 28:1-5).
Într-un sens foarte larg, Israelul, ca popor, este prezentat în cărţile Cronicilor ca şi „casa lui Iehova". Dumnezeu îi spune lui David: „Domnul îţi va zidi o casă" (1 Cron. 17:10). Tot ceea ce se întîmplă în popor este în funcţie de atitudinea lor faţă de Dumnezeu şi ca urmare a binecuvântărilor sau pedepselor pe care le trimite El asupra naţiunii: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi" (1 Sam. 2:30).
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Toată acţiunea istorică poate fi grupată pe două coloane în fruntea cărora se poate scrie: „ascultare" şi „neascultare". Cronicile sînt lecţii pedagogice pentru copiii lui Dumnezeu din toate timpurile.
Mesajul peste veacuri: A fost adevărat atunci şi este adevărat şi acum; este adevărat pentru neamuri întregi şi este adevărat pentru fiecare om în parte: Cea dintîi şi cea mai de căpetenie datorie a oricărui tron este o bună relaţie cu templul. Spusă în cuvintele nemuritoare ale Domnului Isus această axiomă sună aşa: „Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe "deasupra" (Matei 6:33).
SCHIŢA CĂRŢII
I. DOMNIA LUI SOLOMON I- 9
a. Împăratul Solomon, 1:1-17
TEMPLUL LUI SOLOMON
Pregătiri pentru Templu, 2:1-18
Construirea Templului, 3:1-4:22
Dedicarea Templului, 5:1-7:22
b. Faima lui Solomon, 8:1-9:29
c. Moartea lui Solomon, 9:13-28
II. ÎMPĂRAŢII LUI IUDA, 10-36
a. ROBOAM
Roboan produce dezbinarea, 10:1-19
Roboam slujeşte Domnului, 11:1-23
Roboam părăseşte pe Domnul, 12:1-16
b. Abia, 13:1-22
c. Asa, 14:1-16:14
d. IOSAFAT
Reforma religioasă, 17:1-19
Alianţa cu Ahab, 18:1-19:3
Alte reforme, 19:4-11
Biruinţa asupra lui Moab şi Amon, 20:1-30
Ultimele lui zile, 20:31-37
e. Ioram, 21:1-20
f. Ahazia, 22:1-9
g.Atalia, 22:10-23:15
h. Ioas, 23:16-24:27
i. Amaţia, 25:1-28
f. Ozia, 26:1-23
j. Iotam, 27:1-9
k. Ahaz, 28:1-27
l. EZECHIA
Trezirea spirituală, 29:1-31:21
Biruinţa asupra asirienilor, 32:1-23
Ultimele lui zile, 32:24-33
m. Manase, 33:1-20
n. Amon, 33:21-25
o. Iosia, 34:1-35:27
p. loahaz, 36:1-4
r. Ioiachim, 36:5-8
s. Ioiachin, 36:9-10
ş. Zedechia, 36:11-21
III. DECRETUL LUI CIRUS 36:22-23