Detaliile cărții

Luca 24

Învierea lui Isus.

1. Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

2. Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului,

3. iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus.

4. În timp ce erau înmărmurite din cauza acestui lucru, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare au stat lângă ele.

5. Îngrozite, ele şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel Viu între cei morţi?

6. Nu este aici, ci a fost înviat! Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

7. când zicea că Fiul Omului trebuie să fie trădat în mâinile păcătoşilor şi să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“

8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

Petru se duce la mormânt.

9. Când s-au întors de la mormânt, i-au anunţat despre toate aceste lucruri pe cei unsprezece şi pe toţi ceilalţi.

10. Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele.

11. Însă cuvintele acestea li s-au părut basme şi nu le-au crezut pe femei.

12. Petru însă s-a ridicat şi a alergat la mormânt. Când s-a aplecat ca să se uite înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors acasă, mirat de ce s-a întâmplat.

Isus Se arată la doi ucenici.

13. În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii de Ierusalim.

14. Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră.

15. În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei.

16. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască.

17. El i-a întrebat: – Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Ei s-au oprit, uitându-se trişti,

18. iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns: – Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!

19. – Ce anume? i-a întrebat El. – Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

20. Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit.

21. Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri!

22. Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt

23. şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte.

24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.

25. El le-a zis: – O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii!

26. Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?

27. Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

28. Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29. Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite! Astfel El a intrat să rămână cu ei.

30. În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o şi le-a dat-o.

31. Atunci ochii lor au fost deschişi şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut de la ei.

32. Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi) când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“

33. S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi laolaltă.

34. Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“

35. Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi.

36. În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

37. Îngroziţi şi înspăimântaţi, ei credeau că văd un duh.

38. El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre?

39. Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!“

40. Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui.

41. Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“

42. I-au dat o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere),

43. iar El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.

44. Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.“

45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile,

46. şi le-a zis: „Aşa este scris, şi anume Cristosul trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi a treia zi,

47. iar pocăinţa spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui la toate neamurile, începând din Ierusalim.

48. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

49. Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“

Înălţarea.

50. Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat,

51. iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei şi a fost luat în cer.

52. Ei I s-au închinat şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

53. Şi tot timpul erau în Templu, lăudându-L şi binecuvântându-L pe Dumnezeu. (Amin.)